Dacă ar fi să aleg o temă pentru postarea anuală cu concluzii de ziua mea, anul ăsta aș alege renunțarea. Renunțare nu ca înfrângere, ci ca eliberare. Letting go, cum ar veni.
Am renunțat la căsnicie, la o viață în care mă credeam fericită. Am renunțat la prietenii care veniseră la pachet cu fostul soț și care s-au dus, tot la pachet, când am divorțat. Prieteni, vorba vine.
Am renunțat să mă mai necăjesc pentru lucrurile pe care nu le pot schimba. Pentru oamenii care nu merită. Am renunțat să mă mai compar cu oamenii care câștigă mult mai mult decât mine, pentru că eu sunt cu adevărat fericită cu ce am.
După câteva coșmaruri, am renunțat să mă gândesc că cel mai rău lucru care mi se poate întâmpla este să rămân fără dinți. Mi-am luat un cap în gură de la o cățea prea prietenoasă și mi-a spart un dinte. No, asta e. Noroc că am cel mai bun dentist: Bogdan Chiriac! Cel mai rău lucru care mi s-ar putea întâmpla ar fi să nu mai fiu acasă în mintea mea. Moartea ar fi pe locul doi.
Tot așa, am trăit cu teama că mă voi îngrășa din nou, după ce în 2019 slăbisem și arătam foarte bine. Și, ce să vezi? M-am îngrășat. Nu „de tot”, ar mai fi loc, însă încerc să mă mențin sau chiar să mai slăbesc. Dar nu îmi fac din asta un scop în viață. Scopul meu în viață este să fiu fericită, să fiu eu bine cu mine.
Și, ce să vezi?, anul ăsta am avut ocazia să stau foarte mult timp cu mine, singură, doar eu cu gândurile mele. Și îmi place de mine. Sunt OK.
Am decis să nu îmi mai vopsesc părul. Îl chinui prea mult. Acum, așteptarea ca el să crească și să nu mai fie blond o să fie una de durată, măcar un an voi fi 50-50, dar am timp și am răbdare.
Despre premiere, poate cu altă ocazie. Una dintre ele ar fi că am reușit să ajung în Grecia, lucru de care sunt foarte mândră. Atât de mult mi-a plăcut Thassos, încât dacă s-ar ivi ocazia, mâine m-aș muta acolo. Altă premieră ar fi că mi-am achitat anticipat rata la apartament și acum sunt „mare proprietăreasă”. Nu vă gândiți că am dat lovitura, am achitat cu vreo 10 luni înainte de finalizarea perioadei de DOUĂZECI DE ANI, pe cât luasem creditul. Adică mai aveam de plătit până în 2024, dar am reușit să-l achit în 2023. Yay!
Și mi-am luat o mașină. Nu mi-am luat o mașină nouă sau scumpă, dar am eu buburuza mea cu care să mă duc din punctul A în punctul B, din nou, pe barba mea, cu banii mei, lucru de care sunt, din nou, foarte mândră. Știu, știu, alții la vârsta mea… doar că, v-am zis, nu mă mai compar cu alții și sunt mulțumită cu ceea ce am.
Și nu în ultimul rând, sunt sănătoasă. Merg pe jos (cel puțin câte 10 mii de pași pe zi), car chestii, adorm fără dureri, mă trezesc fără dureri și pentru asta sunt recunoscătoare.
Sincera sa fiu, am fost de-a dreptul socata cand am vazut pe fb ca nu mai sunteti impreuna. Cumva, pentru ca aflasem de voi in acelasi timp, aveam impresia ca sunteti inseparabili. Dar uite ca viata e mereu surprinzatoare, ca sa nu ii zic c_rva.
Denisa, indiferent ce vei face in continuare (sper sa ai ocazia de a te muta acolo unde iti doresti), eu iti urez la multi si cat mai frumosi ani! Nu ca e minunata senzatia de a te stii independenta?
Și noi aveam impresia că suntem inseparabili, doar că vine o vreme când realizezi că meriți mai mult. Nu eram nefericită, dar nici nu-mi exploda capul de fericire. Și au fost multe lucruri pe care le-am tot amânat, până când am decis să nu le mai trec cu vederea. Și gata. E trist, sigur, dar având în vedere faptul că eu am vrut să rămânem prieteni și el a ales să nu, nu mai pot spune că regret ceva. Poate doar că nu am făcut mai repede pasul ăsta. Că am trăit, practic, într-o minciună, unde eu iubeam și el mima că mă iubește.
Eh, noi să fim sănătoși.
Trist… Acum, daca dau timpul inapoi, cred ca unele chestii erau evidente, insa e greu sa le vezi si sa le accepti cand esti implicat direct sau cand nu poti concepe o astfel de idee. Tot ce pot sa iti spun este ca alegerea lui de a nu ramane prieteni iti va prinde bine. Pe termen scurt doare, stiu, insa nu aveai nici un motiv sa suferi in continuare sau sa il tratezi ca pe un prieten. ;)
Te imbratisez!
„alegerea lui de a nu ramane prieteni iti va prinde bine”
Word.
Well, viata nu e numa pe roze.
Si ce sa vezi, exista viata si dupa divort. Unii ar spune ca mai buna chiar.
Atata vreme cat esti si te simti bine, viata va fi pe roze.