blog my mind ☕
Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar ziarul la care am lucrat eu timp de șapte ani nu mai există. Am investit mult timp și suflet în acel ziar, am încercat să îl „desenez” frumos, m-am comportat, așa cum zic speakerii motivaționali (nu „motivațional”?), ca și cum locul meu de muncă ar fi Read More …
A fost o campanie electorală grea pentru ziariștii plătiți, probabil, să fie contra. Noroc că se termină și își pot lua și ei o binemeritată pauză. Ca toți jurnaliștii, nu? Păi… nu prea. Jurnaliștii adevărați, ăia care caută știrea pe teren, nu pe Facebook și prin cafenele, nu au pauză niciodată. Și când sunt în Read More …
Când eram tânără, citeam reviste. Și ziare, deși întotdeauna m-a deranjat mirosul de metal greu pe care îl degaja hârtia de ziar proaspăt imprimată, plus faptul că toată cerneala aia neagră se transfera pe mâini și antebrațe, făcând cititul ziarului o activitate aproape imposibilă.
Știu pe cineva, ziarist cu vechime, care obișnuia să facă tot felul de pamflete, unul mai amuzant decât celălalt. Acel (sau acei) cineva (ăsta n-are plural), deși întotdeauna vândut (vânduți) unei părți sau celeilalte, folosea (foloseau) argumente atunci când încerca (încercau) să combată „partea adversă”.
Când lucram la ziar, aveam mereu pe masă hârtii și tot felul de pixuri. Și mâzgăleam, desenam, făceam tot felul de litere stilizate, la un moment dat chair ajunsesem să cred că am oareșce talent. Între noi fie vorba, am un scris de mână frumos, un pic mai haotic și mai puțin disciplinat decât al tatălui Read More …
Articolul ăsta stă de ceva timp în Drafts, adică ştiam de prin februarie că o să se termine „era Replica” pentru mine, încă de când s-a anunţat „suspendarea activităţii” săptămânalului la care lucrez încontinuu încă din 2007.
Dacă va începe vreo apocalipsă cu zombie, ştiu sigur că în Hunedoara se vor ascunde în micuţa încăpere de la intrarea în clădirea unde lucrez eu. De fiecare dată când plec noaptea de aici mă gândesc cu groază că într-o bună zi noapte o să iasă prin gemuleţul ăla lipsă o mână însângerată, cu unghii murdare, Read More …
În urmă cu câţiva ani, lumea s-a scandalizat când s-a aflat că bugetarii au tot felul de prime, una mai „babană” decât alta. Printre ele, prima de revenire din concediu – aveai nevoie de nişte bani ca să-ţi cumperi ceva frumos şi să-ţi revii după una-două sau trei săptămâni petrecute departe de hârţoagele birocraţiei româneşti,de oamenii cărora le place Read More …
În poza care însoţeşte acest articol vedeţi un măr. Aparent, este un măr banal, ca toate merele. În realitate, mărul ăsta stă în aceeaşi poziţie de aproximativ patru săptămâni. I l-a pus la pachet soţia redactorului şef, iar el, om serios, nu mănâncă fructe sau alte chestii sănătoase, mai bine face foamea sau îşi cumpără un sandwich Read More …
Colegii mei m-au aşteptat cu acest wallpaper la întoarcerea din concediu:
Nici nu ştiţi cât am aşteptat momentul ăsta! În ultima vreme am fost la Sibiu, Bucureşti, Iaşi, Mako, iar la fiecare început de săptămână trebuia să fiu fresh, că doar la lucru nu te ia nimeni de obosit, toată lumea crede că eşti un om normal, odihnit după un weekend relaxant. Pe naiba, că eu Read More …
Ieri după-masă, eu şi colegii lucram de zor la ziar, pentru că luni am tras chiulul. La redacţie apare pictorul Constantin Zgâmbău, unul dintre puţinii oameni care ne mai vizitează de când ne-am mutat redacţia din Deva în Hunedoara. Omul e glumeţ de felul lui, nu te poţi aştepta să zică o chestie fără să Read More …