Ai văzut vreodată pe eticheta unui produs alimentar niște prescurtări precum DOP, IGP sau SOP și te-ai întrebat ce înseamnă? Aceste simboluri nu sunt doar niște litere aruncate la întâmplare, ci certificări care garantează autenticitatea, calitatea și originea produselor. Într-o lume plină de etichete, sigle și certificări, e ușor să apară confuzii sau, mai grav, știri false. Hai să le descifrăm împreună!
DOP – Denumire de Origine Protejată
DOP (în engleză, PDO – Protected Designation of Origin) este una dintre cele mai stricte forme de protecție. Pentru ca un produs să primească această certificare:
• trebuie să provină dintr-o regiune geografică precisă;
• toate etapele de producție (de la materia primă până la produsul final) trebuie să aibă loc în acea regiune;
• produsul trebuie să aibă caracteristici specifice datorate exclusiv mediului geografic, inclusiv factorilor naturali și umani.
Câteva exemple celebre: Parmigiano Reggiano (Italia), Roquefort (Franța), Magiunul de prune Topoloveni (România).
IGP – Indicație Geografică Protejată
IGP (în engleză, PGI – Protected Geographical Indication) este un nivel de protecție ceva mai flexibil. Pentru produsele IGP este suficient ca:
• cel puțin una dintre etapele de producție, prelucrare sau procesare să aibă loc într-o anumită zonă;
• produsul să fie asociat cu acea regiune și să aibă o reputație sau calitate datorată acesteia.
Exemple cunoscute: Salam de Sibiu (România), Prosciutto di Parma (Italia).
SOP sau STG – Specialitate Tradițională Garantată
SOP (în engleză, TSG – Traditional Specialty Guaranteed) nu ține neapărat de o regiune geografică, ci de modul tradițional de producere a unui aliment. Acest certificat atestă:
• o rețetă tradițională, transmisă din generație în generație;
• metode de producție tradiționale, care au fost folosite pentru o perioadă lungă de timp (cel puțin 30 de ani).
Exemple cunoscute: Salată boeuf, Cârnați de Pleșcoi, Pizza Napoletana.
🍷 Ce sunt prescurtările de pe vinuri?
Poți spune dacă un vin este de calitate superioară doar uitându-te la etichetă?
Nu întotdeauna cu certitudine, dar în general, majoritatea țărilor producătoare de vin folosesc un sistem de etichetare menit să ajute consumatorii să înțeleagă ce pot aștepta de la o anumită sticlă.
De exemplu, Franța are faimosul sistem Appellation d’origine contrôlée (AOC), care clasifică vinurile în funcție de regiunea în care sunt produse și de metodele folosite.
La rândul ei, Italia a introdus în 1963 sistemul Denominazione di origine controllata (DOC), inspirat de modelul francez, dar cu o abordare mai riguroasă: acesta stabilește nu doar zona de producție și tehnicile permise, ci și un standard minim de calitate. Doar vinurile care trec un test de degustare oficial pot purta această etichetă. DOCG înseamnă „Denominazione di Origine Controllata e Garantita”, care se traduce în română prin „Denumire de Origine Controlată și Garantată”. Este cea mai înaltă clasificare de calitate pentru vinurile italiene, semnificând faptul că acestea sunt produse într-o anumită zonă geografică, respectă reglementări stricte de producție și sunt supuse unui control riguros al calității, inclusiv proceduri oficiale de degustare.
România este unul dintre cei mai importanți producători de vin din Europa, cu o tradiție viticolă care se întinde pe mii de ani. Cu sute de crame, zeci de podgorii renumite și o varietate impresionantă de soiuri autohtone și internaționale, România își consolidează tot mai mult prezența pe piața vinurilor de calitate.
În acest context, înțelegerea sistemelor de clasificare a vinurilor devine esențială — nu doar pentru a aprecia corect vinurile românești, ci și pentru a le compara cu cele din alte țări viticole de renume.
IG – Indicație Geografică
Similar cu IGP, dar folosit în special în legislația românească a vinului. De exemplu: Vin IG Dealurile Munteniei.
DOC – Denumire de Origine Controlată
Vinurile de calitate superioară, care provin dintr-o regiune specifică, cu reguli stricte privind soiurile, randamentul, maturarea etc. pot să aibă aceste sisteme oficiale de certificare și protecție. De exemplu, DOC-CMD înseamnă vin cu Denumire de Origine Controlată – Cules la Maturitate Deplină.
Subtipuri DOC în România:
| Prescurtare | Însemnătate |
|---|---|
| CMD | Cules la maturitate deplină |
| CT | Cules târziu |
| CIB | Cules la înnobilarea boabelor (botrytis) |
De ce sunt importante aceste certificări?
Consumatorul știe exact ce cumpără: un produs autentic, cu origini controlate. Producătorii locali sunt protejați de falsificatori și pot continua tradițiile culinare. Patrimoniul gastronomic este respectat și conservat la nivel european. Atunci când vezi pe etichetă una dintre aceste prescurtări, poți fi sigur că produsul a fost realizat cu grijă, respect pentru tradiție și calitate garantată.
Dacă ai gustat vreodată un caș de munte adevărat sau o zacuscă făcută după rețeta bunicii, știi că tradiția are gust. Iar acum știi și cum se protejează acel gust.
Dar broasca verde? Ce înseamnă simbolul Rainforest Alliance?
Broscuța verde care apare pe unele ambalaje este un simbol al sustenabilității ecologice, sociale și economice și poate fi găsită în produsele agricole și forestiere din întreaga lume. În ultimii ani, tot mai multe produse alimentare – în special cafea, ceai, ciocolată sau banane – poartă o pictogramă cu o broască verde. Este sigla Rainforest Alliance, o organizație neguvernamentală care promovează:
• agricultura sustenabilă,
• protecția biodiversității,
• drepturile muncitorilor din țările producătoare.
Știrea falsă: „Produsele conțin gândaci sau broaște!”
La începutul anului 2024, o dezinformare virală a circulat în România și alte țări europene. S-a răspândit ideea că simbolul cu broasca verde ar însemna că produsele conțin „făină de gândaci” sau „extracte de broaște”. Nimic mai fals! Rainforest Alliance nu are nicio legătură cu ingrediente de origine animală exotică. Simbolul reprezintă doar un angajament pentru practici agricole responsabile față de oameni și natură. Broasca este un simbol recunoscut internațional al ecosistemelor sănătoase. Această confuzie a fost alimentată de valul de știri despre utilizarea făinii de greieri (care are denumirea latinească Acheta domesticus) în unele produse din Uniunea Europeană – însă acestea sunt etichetate clar și distinct, iar utilizarea lor este opțională, nu obligatorie.
Așadar, dacă vezi broscuța verde pe un ambalaj, poți fi sigur că nu e vorba de ingrediente bizare, ci de grijă pentru natură și pentru oameni.
Și dacă tot am ajuns până aici…
Ce este un punct gastronomic local?
Un punct gastronomic local este o formă simplificată de unitate de alimentație publică, reglementată în România, care permite persoanelor fizice să prepare și să servească mâncare tradițională, gătită în gospodărie, pentru un număr limitat de turiști sau clienți, în special în zonele rurale sau turistice.
Modelul este inspirat din inițiative similare din Franța și Italia, adaptat specificului rural românesc.
Aceste puncte funcționează de regulă într-o bucătărie personală sau într-un spațiu special amenajat în casă, fără a fi nevoie de autorizările complexe necesare unui restaurant clasic, ci doar de o notificare către Direcția Sanitar-Veterinară și respectarea unor condiții minime de igienă.
Mâncărurile servite trebuie să fie specifice zonei, folosind rețete locale și ingrediente din surse sigure, de preferință din propria gospodărie sau de la producători locali. Numărul de persoane care pot fi primite la o masă este limitat, de obicei la cel mult 12, ceea ce păstrează o atmosferă intimă și autentică, potrivită pentru promovarea turismului rural și a tradițiilor culinare. Această inițiativă oferă locuitorilor de la sat oportunitatea de a obține un venit suplimentar, legal și sustenabil, prin valorificarea bucătăriei tradiționale românești și a ospitalității locale.
Dacă v-am făcut curioși, aici găsiți o listă a tuturor punctelor gastronomice locale din țară. Conform celor mai recente date disponibile pe site-ul Agenției Naționale pentru Zona Montană, în momentul redactării acestui articol (iunie 2025) există 553 de puncte gastronomice locale în România.
Modelul a fost implementat pentru prima dată în 2018, în Delta Dunării, și a fost gândit ca o soluție simplă pentru ca localnicii să poată găti legal pentru turiști. De atunci, fenomenul a crescut constant, în special în Transilvania, unde județe precum Brașov au peste 100 de puncte. Această evoluție reflectă interesul crescut pentru turismul rural autentic și susținerea gastroturismului local.
Cine poate să își deschidă un punct gastronomic local?
Pentru a deschide un punct gastronomic local, trebuie să fii persoană fizică (nu firmă) și să ai o gospodărie într-o zonă rurală sau turistică. Asta e tot. Mi se pare incredibil de simplu să faci asta, dacă stai la țară și ești gospodar. Mâncarea pe care o trebuie prepari să fie bazată pe rețete locale sau tradiționale, iar ingredientele, pe cât posibil, să provină din propria curte sau de la producători locali din zonă.
Nu ai nevoie de o bucătărie profesională, dar spațiul în care gătești și servești trebuie să fie curat, igienic, bine întreținut și să respecte cerințele de bază ale DSVSA (Direcția Sanitar-Veterinară). Asta înseamnă: apă potabilă curentă, pereți și pardoseli ușor de curățat, spații separate pentru alimente crude și gătite, ustensile curate și bine întreținute.
Te prezinți la Direcția Sanitar-Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor din județul tău, unde completezi o notificare de activitate. Ei vor verifica dacă spațiul tău respectă cerințele și, dacă totul e în regulă, te înscriu în Registrul punctelor gastronomice locale. Nu ai nevoie de autorizații complicate sau de firmă.
Trebuie să păstrezi o evidență clară a alimentelor folosite (când și de unde provin), să respecți reguli de igienă personală în timpul gătitului și să eviți riscul de contaminare. De asemenea, se recomandă ca cel puțin una dintre persoanele care gătește să urmeze un curs de igienă alimentară, care se face ușor, durează o zi și se organizează frecvent în fiecare județ.
Meniul trebuie să conțină mâncăruri specifice zonei tale: ciorbe, tocănițe, plăcinte, sarmale, deserturi de casă, băuturi tradiționale (dacă ai). Nu este permisă vânzarea de mâncăruri industriale sau de fast-food. Meniul poate fi zilnic sau săptămânal, în funcție de ce ingrediente ai și câți meseni preconizezi că îți vor trece pragul.
Cum citim cu încredere etichetele?
…este o întrebare firească în era informației. Iar răspunsul începe cu educație, curiozitate și puțină răbdare la raft. Etichetele nu sunt doar decorațiuni pe ambalaj – sunt „pașaportul” unui produs către încrederea ta. Fie că e vorba de un cașcaval maturat din Apuseni, o cafea sustenabilă din Columbia sau o zacuscă după rețeta bunicii, fiecare certificare are un scop: să îți spună povestea din spatele gustului.
- Căutăm certificările despre care am învățat azi – DOP, IGP, SOP, pentru că ele sunt „martori” ai calității și tradiției.
- Verificăm sursa informațiilor: Nu orice „viral” de pe TikTok spune adevărul. Cel mai recent exemplu de „așa nu” vine de la unii dintre românii din străinătate cărora le este frică să vină în concediu în România, pentru că „îi trimite la război”. Ca și cum ei ar fi în stare să meargă pe front, fie vorba între noi.Da, sunt acei oameni care la alegerile prezidențiale din mai 2025 au votat ca să ne fie nouă mai rău.
- Informează-te din surse oficiale: UE, ANPC, producători de încredere.
1 thought on “DOP, IGP, SOP, DOC, DOCG – ce înseamnă aceste prescurtări? Și ce e cu broasca verde de pe ambalaje?”