Mai cu viaţă!

Dacă aş fi fost în Bucureşti, pe 1 august aş fi participat la o nebunie de eveniment: lansarea Enciclopediei chefului de viaţă. Iată ce-mi spun sursele mele că s-a întâmplat: Andrei Cismaru i-a provocat pe oameni să arunce cu avioane la coş, Cristina Mazilu a făcut cocktailuri cu chef de viaţă, Oana Brătilă s-a întrecut în făcut baloane din gumă, iar Pandutzu s-a jucat de-a “ghiceşte melodia”.

Poate vă imaginaţi că grammar nazis are no fun,  da’ eu asta ştiu să fac cel mai bine şi dacă aş fi participat la party-ul organizat de Prigat, aş fi făcut ceva concurs de scris corect, de corectat bloguri sau altceva din domeniul ăsta. Şi aş fi făcut în aşa fel încât să fie distractiv – cred.

Cheful de viaţă vine trăind

Aşa cum spuneam şi aici, cheful de viaţă nu-ţi vine lenevind în fiecare zi, nici zăcând în faţa calculatorului şi aşteptând să se întâmple ceva interesant. O vorbă deşteaptă spune că viaţa este ceea ce se întâmplă atunci când suntem preocupaţi să ne facem planuri de viitor, iar eu sunt de acord cu ea. Planurile se pot schimba, dar timpul pe care l-ai consumat făcându-le nu-l primeşti niciodată înapoi.

Mie-mi vine cheful de viaţă atunci când sunt în compania unor oameni dragi, atunci când mă pregătesc de o excursie sau un concediu departe de casă, când am în faţă un roadtrip pe care l-am aşteptat mult timp sau atunci când mă implic într-un proiect care îmi place. Sau când descopăr o melodie nouă, veselă sau cu versuri care mi se potrivesc.

Pe site s-au adunat deja o grămadă de lucruri – sau ne-lucruri – care ne dau chef de viaţă. Preferatele mele sunt: 

  • să te trezeşti luni şi să îţi dai seama că eşti în concediu [o, daaa!].
  • ultima mea găselniţă la întâlnirile cu gaşca: Rime cu numele fiecărui prieten. Iese un adevărat poem!
  • mirosul unui oraş nou în prag de dimineaţă [so much to do, so much to see!].
  • ca să combat lipsa chefului de luni, cum îmi termin programul fug să mă întâlnesc cu nişte prieteni. Stăm la o terasă şi ne prefacem că suntem în concediu!
  • să alerg dimineaţa cu picioarele goale prin iarbă, când încă se mai simte roua.
  • când se termină programul, eu şi câţiva colegi facem întrecere pe scări până la parter, să vedem cine ajunge primul la timpul lui liber.

Ţie cum îţi vine cheful de viaţă? Poţi spune în comentarii, pe site-ul Enciclopediei sau în aplicaţia de Facebook.

Şi nişte poze cu chef de viaţă, tot de la sursele mele:


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.