Dacă mai aud vreodată zicala asta, fac urât!
Munca până la epuizare a ucis-o pe Raluca Stroescu și acum o femeie de 34 de ani este în comă pentru că a muncit prea mult.
Păi eu nu vreau să mor pentru că am muncit prea mult. Eu nu vreau să mor pentru că șefii mi-au cerut chestii și deadline-urile erau tot mai scurte, munca tot mai multă etc. Dacă o fi să ajung așa, îmi dau demisia și găsesc ceva mai lejer. Nu am datorii care să mă determine să muncesc până pic, nu am copii care mor de foame, nu am mașină de cocalar cumpărată în leasing… de ce să mor de prea multă muncă?
Cunosc un astfel de caz,munca omoara! Prea multa munca, mai devreme sau mai tarziu, va duce la boala. Totul depinde de fiecare persoana in parte si de sistemul nervos.
Ai spus bine, cat timp nu ai/avem pe cap acele „probleme”, nimeni nu se supara daca nu muncesti pana cazi in cap.
Eee, stai ca ma simt lezat. Daca mi-am luat masina in leasing… si unii zic ca e de cocalar… e de rau ? :D
Un proverb care mie-mi place foarte tare si cu care cred c-o sa fii de acord: „munca n-a omorat pe nimeni… dar de ce as risca?”
Foarte corect,ia mai da-o naibii de munca…
cum sa nu omoare munca? pai cate accidente de munca n`au fost?
in fine, ideea e ca in situatia ta actuala poti privi cu lejeritate chestia asta si poti pleca de la un loc de munca daca ti se pare prea solicitant.
femeia aia probabil avea cheltuieli imense, plus 2 copii de crescut (scump, nene, copiii astia), nu se putea baza pe salariul sotului numai si ii era frica sa`si piarda locul de munca. combina asta si cu niste eventuale datorii pe la banci si ratiunea nu mai functioneaza, stii doar ca trebuie sa faci ce poti pentru salariu. e un caz trist si nu munca e de vina ci nevoile si faptul ca iti trebuie din ce in ce mai multi bani ca sa traiesti decent.
Nu munca omoara, prostia omoara.
niciodata nu se puna problema invers: daca angajatul vrea sa munceasca pana nu mai poate, sa respecte deadline-urile?
cunosc pe cineva caruia ii place sa munceasca, nu pana la epuizare, dar daca sta degeaba „se ofileste” cum ar zice acea persoana
nu tin partea agajatorilor, dar asa nu se pune problema.
E adevarat,nici eu nu mai am prea mult pana acolo.Si asta fara nici un stres financiar sau familial.Pentru ca ni se cere mereu performanta,Performanta,PERFORMANTA!Plus ingrozitor de multe hartii la dosarul personal.
iz de circ vicios
Parerea mea e ca aceste cazuri sunt exagerate… eu am avut perioade lungi de timp in care am muncit (de buna voie si nesilit de nimeni) si 16 ore pe zi si n-am mai murit… aceste persoane aveau probabil anumite probleme de sanatate de care nu stiau si in cel mai rau caz un program epuizant de munca le-a accentuat.
da cata dreptate ai:(
da’ o stii pe aia: „Cine nu munceste, nu mananca! :)) „
S-a descoperit ca Raluca Stroescu avea de fapt o forma de diabet, deci n-a murit de la prea multa munca…
Dupa cum zici … nu ai masina , nu ai copii, nu ai datorii deci iti permiti sa iti dai demisia daca tu consideri ca munca pe care trebuie sa o prestezi este peste puterile tale. Insa sunt destui de putini in situatia asta. Sunt o multime de oameni care ar fi capabili sa munceasca pana la epuizare …. mai intereseazate!
Din fericire, am cunoscut-o pe Carmen. Era o prietena adevarata, chiar daca nu te cunostea (si asta fara sa dam in patetisme). Te sprijinea cand afla de inca o tanara care a pierdut o sarcina (pe forumul despre copii) si uneori a venit acasa sa ma scoata pe mine din depresie, desi si ea tocmai pierduse o sarcina. In fine, nu asta e important, ci faptul ca ea nu era bolnava. Nu era bolnava inainte de a cadea la munca din picioare.
Realitatea vie..
Da, Raluca Stroescu a avut diabet. Dar nu ştia de boală, deşi îşi făcuse analizele cu puţin timp înainte să moară. Şi nu cred că faptul că nu mai apuca să mănânce din cauză că era foarte stresată a ajutat-o. Diabetul e o boală parşivă, cea mai scârboasă dintre toate bolile, regina lor neîncoronată.
Din pacate de pe urma asa zisei crize angajatorii profita la maxim, fara rusine. Nu putem decat spera ca o sa se trezeasca si o sa-si vada lungul nasului..caci la sfarsitul zilei cu totii suntem egali.
Mult succes!
cum zicea Surprize Kinder mai sus, nu munca omoara ci indiferenta si prostia..
stiu ca sunt sefi tampiti, dar sa nu exageram.. daca te saturi de locul actual de munca incepi frumos si-ti cauti altul.. nu va obliga nimeni sa ramaneti.. iar daca perseverezi in cautat pana la urma gasesti..
cat despre „a avut diabet”.. e doar vina ei.. daca stii ca ai aceasta boala.. in primul rand te tratezi corespunzator, iei si niste suplimenti nutritivi si in al doilea rand nu iti alegi un loc de munca unde trebuie sa depui prea mare efort..