blog my mind
Un birt* pe care mi-am dorit să-l văd încă de când am văzut primele poze cu el este Scârţ, cunoscut şi ca Scârţ Loc Lejer, din Timişoara. Cred că prima dată am „dat” de el pe unul dintre multele bloguri de handmade pe care le urmăresc. M-a surprins că poate să existe aşa ceva în Read More …
Update: Am pus pozele pe Facebook. Site-ul smen.ro a împlinit, zilele trecute, un an de existenţă, motiv pentru care domnul Alex Blogu [nume predestinat, da?! Cum era să fie inginer constructor sau medic veterniar sau chiar, doamne, iartă-mă, preot? Cum să fii altceva decât blogger în era web 2.0, când te numeşti Blogu?!] şi doamna Read More …
A existat o vreme când deţinerea câtorva folii de celofan era dovada clară a bunăstării unei familii. Aveai cu ce să faci un buchet de flori, erai cineva. Se întâmpla aşa pentru că în România comunistă, folia alimentară de plastic, pungile din plastic şi chiar PET-urile erau uber-rarităţi. Nu cumpăram mezeluri înfoliate şi vidate, ci Read More …
Tomata vrea să ştie ce fac eu când nu stau pe net. Grea întrebare! Chiar dacă nu am încă o tabletă, am mereu cu mine telefonul Nokia E63, iar atunci când plec de acasă pentru mai mult de o zi, laptopul îmi asigură întotdeauna „internetizarea”. Deci sunt conectată aproape oriunde aş fi. Chiar şi atunci Read More …
Lăsând la o parte mesajul final [opriți încălzirea globală], Alice Ninni desenează superb, melodia a fost aleasă la fix, ce mai, o idee foarte faină. Enjoy!
Iniţial am zis că-mi doresc un iPad, mai ales de când m-am jucat [foarte] puţin cu unul, în excursia Redescoperă România. Dar am o anumită imagine a oamenilor care îşi cumpără produse Apple. Ca să-mi cumpăr un iPad ar trebui:
Nu ştiu dacă aţi observat, dar în ultimele zile au apărut pe mai multe bloguri articole în care autorii povestesc despre faptele bune pe care le-au făcut. E un lucru bun, zic eu, că parcă prea multă energie negativă „emană” blogosfera românească. Prea suntem nemulţumiţi de tot ce ne înconjoară, iar această stare de fapt Read More …
Florile mele preferate, fotografiate cu Sony H5. A venit primăvaraaa! Alte 13 fotografii, pe fotoblog.
Citeam undeva – probabil că în DoR – despre cum oraşul ar trebui să fie al nostru, al tuturor. Spaţiile publice să nu fie doar locuri prin care trecem, ci locuri pe care să le simţim ca fiind ale noastre. Bineînţeles, era vorba despre Bucureşti, dar ideea se poate aplica în orice oraş. Mi-ar plăcea Read More …
Ştiţi cum călătorea George Costanza când pleca pentru trei zile? Cu două genţi imense, pline cu de toate. Haine pentru fiecare stare sufletească pe care ar putea s-o aibă, cremă hidratantă, tot tacâmu’. Cam aşa sunt şi eu. Încerc să iau cu mine doar strictul necesar atunci când plec undeva, dar „strictul necesar” nu mai Read More …