blog my mind
Mi-am cumpărat un laptop Acer în urmă cu trei ani şi-un pic, de la Domo. În rate, că eram încă tânără şi neştiutoare… După o vreme, fiind primul meu laptop, am zis că nu-i treabă bună să renunţi de tot la desktop în favoarea lui. Încă îmi păstrez convingerea asta, după ce era să pierd Read More …
Şi o stăpână cu multă răbdare ca să-l dreseze.
Am primit, zilele trecute, o invitaţie la o nuntă. Asta-i ca o amendă pe care nu poţi s-o plăteşti în 24 de ore. Sau e o invitaţie la o cină pe care o s-o plăteşti scump, scump de tot. Dar gata cu glumele de autobază, discutăm aici despre lucruri serioase, da? Citind textul – chiar, Read More …
…sau unde mi-ar plăcea să merg în 12 mai. De ce? Pentru că vorbesc numai oameani unu’ şi unu’: Alex Negrea, Amalia Matei, Alina Crâncău, Ana Bulgăr, Andrei Crivăț, Bobby Voicu, Bogdan Theodor Olteanu, Cristina Bazavan, Monica Jitariuc, Raluca Popa, Ruxandra Predescu, Victor Kapra. La crème de la crème. Şi pentru că PR Beta se Read More …
Îmi amintesc poveştile pe care mi le spunea Bunicul meu. Îmi plăcea atât de mult cum povestea, încât îl rugam în fiecare zi să-mi spună câte o poveste. Şi a făcut-o, dragul de el, dar de la o vreme se terminaseră poveştile şi eu tot mai ceream. A fost nevoit să inventeze numeroase poveşti, pe Read More …
Inițial, programul meu post-Redescoperă România era mai lung. L-am schimbat în momentul în care mi s-a aprins beculețul deasupra capului și am realizat că Acceleratul o-mie-şapte-sute-nu-știu-cât nu e singurul tren care pleacă spre Deva. Cu biletul pentru următorul Rapid în buzunar, cele două ore și jumătate petrecute în compania „Nedoamnei” au trecut de parcă ar Read More …
Am rămas în urmă cu relatarea ultimei zile din excursia Redescoperă România, din mai multe motive. Unul ar fi că odată ajunsă în Gara din București, eram cu toate bateriile descărcate: ale mele, ale telefoanelor, a laptopului, așa că nu a mai fost rost de scris pe blog. Apoi, am întâlnit-o, în sfârșit, pe Nedoamna, Read More …
Sunt aici, am ajuns acasă, mi-am despachetat visele şi-am dormit mai mult decât am făcut-o în ultimele nopţi; am şi visat, printre altele, că se închide ziarul şi nu mai trebuie să vin la lucru. Când m-am trezit, nu mă aştepta nici micul dejun cu bufet suedez, nici cei 19 colegi de drum, nici bagajul Read More …
N-am mai putut să folosesc titlul „Ospitalitate românescă”, pentru că Siropel şi-a pus scăunelul la coadă la lapte încă de dimineaţă şi eu n-am mai „prins” nimic. Asta-i viaţa, ne descurcăm cu ce avem. Când am ajuns în satul Olari din judeţul Vâlcea, nu ştiam la ce să mă aştept; numele e destul de edificator, Read More …
După o noapte foarte, foarte scurtă, azi am avut parte de încă o zi lungă şi plină. Am început-o cu o cafea băută pe fugă – chestie care îmi dă peste cap toată ziua-, un mic dejun halit rapid şi trambalarea bagajelor la maşină. Aici o să fac o paranteză şi-o să notez, mai mult Read More …