Sunt o norocoasă

Anul era 1985 sau 1986. Mă aflam la ţară, la cules de prune, împreună cu bunicii paterni, în grija cărora eram plasată pe timp de vară pentru că părinţii mei erau foarte tineri şi bunicii mă iubeau foarte mult. Bunicul m-a lăsat în maşină pentru câteva minute, cât a coborât în vale să vadă cum Read More …

De ce îmi place mie în online

În-on – sună aiurea, dar ce să-i faci? Nu m-a lămurit nimeni cu privire la problema ridicată încă din 2009, aşa că-i spun cum mi se pare mie acum că sună mai bine. Mă ştiţi, îmi place să stau pe net. Deschid wi-fi-ul imediat după ce fac ochi dimineaţa, am laptopul închis doar când fac Read More …

Viaţa mea înainte de online

Dragă Ciprian, am învăţat să nu spun niciodată „niciodată”, dar probabil că nu vei vedea niciodată un film cu mine, cu atât mai puţin un film în care să povestesc despre viaţa mea dinainte de online. Timisoara, episodul pilot Povestea mea incepe in Timisoara. Este episodul pilot, pe care nu mi-l amintesc deloc: doi tineri, Read More …

Nucile vieneze şi piureul greşit

Cred că aveam vreo nouă sau zece ani când singură acasă fiind, m-am gândit că n-ar fi rău să învăţ să gătesc. Mi-am propus să încep cu ceva uşor, aşa că am ales din cartea de bucate a mamei reţeta care părea cea mai bună şi în acelaşi timp uşor de făcut: nuci vieneze. Mi Read More …

Liceu, cimitir cu lungi coridoare

În adolescenţă n-am avut foarte mulţi bani. Nu am avut telefon mobil până pe la sfârşitul clasei a XII-a, iar haine noi îmi cumpăram destul de rar. Era începutul anilor 2000 şi chinezii, după turci, găsiseră la noi o bună piaţă de desfacere a mărfurilor lor proaste, a hainelor care ţineau preţ de câteva purtări Read More …

Cine-şi mai aminteşte de „Camioane în mulţime”?

Sigur, nici mie nu-mi spunea mare lucru numele ăsta. De fapt, era o trupă foarte faină care a „scos” câteva melodii în urmă cu vreo 10 ani şi… gata, că aşa se întâmplă cu mai toate trupele bune în România. Dispar, pentru că nu cântă manele sau „etno”. Dar cum mi-am adus aminte de Camioane Read More …

„X” de la xilofon

Când eram mică, ai mei îmi cumpăraseră un xilofon colorat, cu plăci din metal şi beţişoare din lemn. Fiecare placă era colorată diferit şi chiar dacă n-am devenit un mare muzician, cred că de acolo am rămas cu obsesia pentru dungi colorate. Eram atât de mică, încât nu puteam spune „xilofon”, îi ziceam „ţiloţon”. Îmi Read More …

Au trecut 15 ani de când Avon a venit în România…

Septembrie 1997. Atunci a început povestea Avon în România. Atunci când Avon a venit în Deva, eu tocmai ieşisem de la şcoală şi pentru că locuiam la doi paşi de casa de cultură, m-am dus, atrasă de agitaţia din foaier, să văd ce se întâmplă acolo. Încăperea era plină de femei care roiau în jurul Read More …