Esenţa de migdale

Voi, ăştia mai bătrâni, ţineţi minte sticluţele alea mici cu „esenţe” de rom, de migdale, de vanilie pe care le foloseau gospodinele la prăjituri? Sunt convinsă că şi astăzi se mai folosesc, pentru că le-am văzut prin supermarket-uri şi dacă nu s-ar cumpăra, nu s-ar mai produce. Mi-am amintit de esenţa de migdale, care era preferata Read More …

Cu părinţii de mână

Dacă la vederea acestei imagini şi voi vă amintiţi de copilărie, înseamnă că aţi avut nişte părinţi foarte faini, care v-au iubit – şi, după caz, vă iubesc şi acum. Nu vreau să răsucesc cuţitul în vreo rană, am vrut doar să vă arăt poza asta pe care am făcut-o în urmă cu o săptămână şi-un pic Read More …

Când Moş Crăciun avea şubă de cioban

Când eram eu mică, aveam doi verişori care erau şi mai mici. Sărbătorile de iarnă mă găseau întotdeauna în satul bunicii materne, pentru că acolo venea şi Moşu’. În fiecare an, în 24 decembrie, mătuşa şi bunica mea împodobeau bradul cu globuri şi alte decoraţiuni cine ştie de pe unde adunate plus bomboane de pom, Read More …

Ne ştim de pe vremea messengerului

Aşa o să le povestim copiilor noştri: l-am cunoscut pe Sebi citindu-i blogul, dar am luat legătura cu el cu ajutorul messenger-ului. O ştiu pe Tomata de pe vremea când era Andreea Ursu şi bârfeam sau stăteam la poveşti pe messenger. Yahoo Messenger. Pe vremuri, adică din 1998, când am descoperit eu Internetul, şi până Read More …

Quick’n Brite – amintiri din teleshopping

Cândva pe la începutul anilor 1990, locuitorii oraşului Deva fuseseră binecuvântaţi cu televiziune prin cablu. Când, în 1994, familia mea s-a mutat din Orăştie în Deva, eu eram deja la curent cu desenele difuzate de Cartoon Network* şi show-urile de la MTV, pentru că ai mei mă mai lăsau la bunici şi, din fericire, pe Read More …

Sunt o norocoasă

Anul era 1985 sau 1986. Mă aflam la ţară, la cules de prune, împreună cu bunicii paterni, în grija cărora eram plasată pe timp de vară pentru că părinţii mei erau foarte tineri şi bunicii mă iubeau foarte mult. Bunicul m-a lăsat în maşină pentru câteva minute, cât a coborât în vale să vadă cum Read More …

De ce îmi place mie în online

În-on – sună aiurea, dar ce să-i faci? Nu m-a lămurit nimeni cu privire la problema ridicată încă din 2009, aşa că-i spun cum mi se pare mie acum că sună mai bine. Mă ştiţi, îmi place să stau pe net. Deschid wi-fi-ul imediat după ce fac ochi dimineaţa, am laptopul închis doar când fac Read More …

Viaţa mea înainte de online

Dragă Ciprian, am învăţat să nu spun niciodată „niciodată”, dar probabil că nu vei vedea niciodată un film cu mine, cu atât mai puţin un film în care să povestesc despre viaţa mea dinainte de online. Timisoara, episodul pilot Povestea mea incepe in Timisoara. Este episodul pilot, pe care nu mi-l amintesc deloc: doi tineri, Read More …

Nucile vieneze şi piureul greşit

Cred că aveam vreo nouă sau zece ani când singură acasă fiind, m-am gândit că n-ar fi rău să învăţ să gătesc. Mi-am propus să încep cu ceva uşor, aşa că am ales din cartea de bucate a mamei reţeta care părea cea mai bună şi în acelaşi timp uşor de făcut: nuci vieneze. Mi Read More …

Liceu, cimitir cu lungi coridoare

În adolescenţă n-am avut foarte mulţi bani. Nu am avut telefon mobil până pe la sfârşitul clasei a XII-a, iar haine noi îmi cumpăram destul de rar. Era începutul anilor 2000 şi chinezii, după turci, găsiseră la noi o bună piaţă de desfacere a mărfurilor lor proaste, a hainelor care ţineau preţ de câteva purtări Read More …

Cine-şi mai aminteşte de „Camioane în mulţime”?

Sigur, nici mie nu-mi spunea mare lucru numele ăsta. De fapt, era o trupă foarte faină care a „scos” câteva melodii în urmă cu vreo 10 ani şi… gata, că aşa se întâmplă cu mai toate trupele bune în România. Dispar, pentru că nu cântă manele sau „etno”. Dar cum mi-am adus aminte de Camioane Read More …

„X” de la xilofon

Când eram mică, ai mei îmi cumpăraseră un xilofon colorat, cu plăci din metal şi beţişoare din lemn. Fiecare placă era colorată diferit şi chiar dacă n-am devenit un mare muzician, cred că de acolo am rămas cu obsesia pentru dungi colorate. Eram atât de mică, încât nu puteam spune „xilofon”, îi ziceam „ţiloţon”. Îmi Read More …

Au trecut 15 ani de când Avon a venit în România…

Septembrie 1997. Atunci a început povestea Avon în România. Atunci când Avon a venit în Deva, eu tocmai ieşisem de la şcoală şi pentru că locuiam la doi paşi de casa de cultură, m-am dus, atrasă de agitaţia din foaier, să văd ce se întâmplă acolo. Încăperea era plină de femei care roiau în jurul Read More …

„G” de la gastroenterocolită acută

Nu am suferit niciodată de gastroenterocolită acută [o afecţiune infecţios inflamatorie a intestinului, caracterizată prin apariţia diareei alături de alte semne clinice: febră, anorexie, vărsături, stagnarea ponderală, colici abdominale – sursa], dar undeva, prin arhivele cabinetului medical din cadrul liceului la care am fost, există o fişă medicală cu numele meu pe care afecţiunea asta Read More …