blog my mind ☕
Gata, de acum trebuie să mă obișnuiesc cu ideea că nu mai am „treișcinci” de ani și trebuie să zic „treișase” când sunt întrebată. A mai trecut un an, am mai adăugat o frunză uscată în buchetul vieții. Am un buchet destul de consistent, treizecișișase de frunzulițe uscate, treizecișișase de toamne minunate, treizecișișase de Crăciunuri, Read More …
Te știu și te iubesc de 10 ani, Sebastian Bârgău. M-ai luat pe numele tău, cu toate defectele mele, și m-ai iubit și m-ai protejat. Mi-ai arătat lumea (pe viu sau din cărți, Wikipedia, interneți), m-ai învățat chestii, alături de tine am crescut (la figurat hehe) și am devenit un om mai bun și datorită Read More …
Nimănui nu-i pasă, știu asta. Bilanțurile sunt personale, așa că îl scriu pe acesta cu gândul că e ca și cum aș scrie în jurnal. Sunt doar eu cu mine aici. Prima jumătate a lui 2016 a fost liniștită. Probabil că dacă aș săpa prin arhiva blogului, aș constata că nu a fost chiar liniștit, Read More …
Ne știm cam de când ne jucam, aproape la propriu, cu puța-n nisip. Așa că simt că sunt îndreptățită să afirm că te cunosc de-o viață. Viața, însă, a decis ca drumurile noastre să se despartă până acum trei ani, când ne-am regăsit.
Astăzi împlinesc 33 de ani. Rotund… :) am zis că nu sunt deja la jumătatea vieții, pentru că femeile din familia mea au obiceiul de a trăi mai mult de 60-66 de ani, iar Sebi mi-a zis că sunt optimistă dacă îmi imaginez că voi trăi 100 de ani. Nu 100, i-am zis, ci 99! Acum… rămâne Read More …
Îți doresc ce îmi dorești tu mie și să ni se întâmple amândurora. Te iubesc!
Spuneam „Da!” în fața ofițerului stării civile, apoi petreceam la un restaurant căruia nu i-am mai călcat de-atunci pragul, după care plecam într-un fel de săptămână de miere. Nici buletin n u mai aveam, era cu gaură, că tocmai îmi schimbasem numele și noul act de identitate nu a fost gata înainte de a pleca.
De 15 ani şi câteva zile, postul de radio Europa FM emite într-o veselie, pe aceeaşi frecvenţă cu tine.
Astăzi e una din zilele alea speciale: tatăl meu, născut în 1957, împlineşte 57 de ani. Sper să mai am multe octombrii în care să-i urez să fie sănătos, fericit şi să ne îmbucure în continuare cu prezenţa lui şi cu prezenţa lui de spirit. La mulţi ani, Fănică drag!
35 de anișori, dragule. Încă vreo doi și începem și noi să ne maturizăm? La mulți ani! :*
Astăzi sărbătorim [prin muncă, dar tot sărbătorim] cei 56 de ani pe care-i împlineşte tatăl meu. Şi, cumva, mă bucur ca şi cum ar fi ziua mea, pentru că dacă n-ar fi fost el, nu aş fi existat nici eu. Aşadar, la mulţi ani, bă, tată, bă!
Anul ăsta, mai mult ca oricând, m-aţi copleşit cu urările de bine şi felicitările. Ba chiar şi cu cadourile, deşi, spre deosebire de anii trecuţi, am zis că nu-mi mai trebuie nimic în afară de o bucătărie nouă. Deh, first world problems! De ziua mea am participat la un eveniment organizat de Ariel şi Indesit, Read More …