blog my mind
„Dacă ar trebui să povestesc tot ce am făcut în ultimul an, locurile în care am fost şi oamenii pe care i-am cunoscut, aş termina povestea în cinci minute”, mi-a zis o prietenă care lucrează de pe la 11 dimineaţa până seara la 10 sau 11. Are două zile libere pe săptămână. Repet ce spuneam Read More …
…adică în 9 octombrie 2011. Toată ziua am fost pe drumuri, dar am început-o frumos, la o poveste [cu bloggerii mai mult sau mai puţin clujeni] şi o cafea bună [de la Starbucks], apoi cu o scurtă plimbare prin mall. Cu dragul de tata, care m-a însoţit peste tot, de la Oradea la Cluj şi Read More …
28 de ani, a doua oară. Pentru că prima oară nu-i ca a doua oară. Sau ceva de genul ăsta. Mi-a plăcut ultimul an, aşa că am decis să împlinesc şi anul ăsta tot 28. Cadoul pe care mi l-au făcut cei dragi: Mama m-a lăsat să fug de grijile casnice şi face curat în Read More …
Aveam vreo patru ani, stăteam în Orăştie şi eram terorizată de programul de la „cămin” [nu era doar grădiniţă, ci grădiniţă cu program prelungit, cu somn obligatoriu la orele prânzului, cu masă de prânz etc.]: trebuia să dorm la doar câteva ore de la trezire şi chestia asta nu-mi convenea deloc. Niciodată n-am putut să Read More …
Momentul ăla jenant când găseşti, între zecile de taburi deschise, cel cu „Add New Post” şi nu mai ştii ce-ai vrut să scrii… Prea mult 9gag strică.
Criserb vrea să ştie care ar fi ideea mea pentru o călătorie de vis. La cât de mult îmi place să călătoresc, cred că o călătorie de vis ar fi una în jurul lumii. Mi-ar plăcea să văd, nu neapărat în ordinea asta: toate oraşele României, toate capitalele europene, oraşele mai micuţe, dar frumoase din Read More …
Poate că aţi observat că, de vreo săptămână două săptămâni încoace, am scris cam răruţ pe blog; motivul este că sunt în concediu. Ca orice tehnoredactor adevărat, m-am gândit că n-ar strica să muncesc şi mai mult în concediu, că doar şi-aşa n-am toate ţiglele pe casă. Şi nu doar că muncesc cinci zile pe Read More …
Weekendul ăsta am „fugit” de-acasă pentru două zile şi am mers la ţară, la „Casa Piticilor”. Vă amintiţi cum arăta în urmă cu un an şi ceva ceea ce avea să devină căsuţa de vară a părinţilor mei? Dacă nu, vă ajut cu nişte poze. După ce au muncit o vară întreagă, ai mei se Read More …
Sunt muşchii faciali. Spun despre ei că sunt duşmanii mei nevăzuţi, dar toată lumea poate să vadă rezultatul acţiunii lor. Habar n-am de ce, dar nu pot să-i controlez aproape deloc. Mă enervează ceva? Pac, un muşchi de-ăsta cu nume complicat intră în acţiune şi mă schimbă la faţă. Absolut toate emoţiile pe care le Read More …
Vreau să scriu ceva despre viaţa la bloc. De fiecare dată, invariabil, scriu „blog”. Apropo, eu i-am dat lui DeCe ideea să-şi denumească aşa defunctul Tablog. Era o pagină cu feţele tuturor bloggerilor care au vrut să fie acolo, un fel de Google+ ahead of its time. Da’ n-am primit credit, că aşa erau vremurile. Read More …