Am vrut să facem turism la Roşia Montană

Ştiţi, asta era ideea celor care s-au opus proiectului minier de la Roşia Montană: să se facă turism! E o zonă de munte, cu aer curat, cu apă… roşie, decât să se spargă munţii ca să se scoată aurul din ei, mai bine să se deschidă pensiuni şi să se facă turism.

„Să se facă” ăsta este preferatul nostru, al românilor. Este o idee pe care o lansăm în aer şi aşteptăm să se întâmple. Să se facă, să ni se dea, să ni se facă, să ni se spună, să ni se arate. Fără un subiect, pentru că nu ştim cine anume ar trebui să facă lucrurile pe care noi le vrem făcute, importantă este acţiunea: să se facă. Singure, dacă s-ar putea.

După ce guvernul a decis să nu permită începerea exploatării miniere la Roşia Montană, am aşteptat cu toţii, în cel mai românesc stil cu putinţă, să se facă ceva acolo. Să răsară din pământ pensiunile care să cazeze milioanele de turişti care urmau să vină valuri-valuri la Roşia, să apară restaurante cu specific românesc care să-i hrănească pe toţi acei turişti, să se repare drumurile şi, acolo unde nu sunt, să se asfalteze căile de acces către cabanele din vârfurile dealurilor sau munţilor. 

Curios, dar nu s-a întâmplat nimic din toate cele de mai sus. La Roşia Montană, în centrul comunei, era atât de linişte, încât se auzea cum se topeşte zăpada. Nu eram chiar singurele suflete rătăcite pe-acolo, mai erau vreo doi sau trei oameni, dar nici vorbă de valuri de turişti. Poate la vară, ziceţi? Dar de ce credeţi că la vară va fi mai aglomerat decât este acum? Şi în celelalte anotimpuri, iarna, primăvara şi toamna din ce ar trebui să trăiască roşienii cărora li s-a refuzat dreptul la o viaţă mai bună, dreptul de a obţine un salariu cinstit din munca pe care ştiu să o facă, mineritul?

Cazare am găsit la vreo 20 de kilometri de Roşia Montană. „Am găsit” e mult spus. Am făcut rezervare, dar nu am reuşit să ajungem la cabană. Drumul care ar fi trebuit să ne ducă acolo era acoperit cu zăpadă topită şi apoi îngheţată. A fost o adevărată aventură să parcurgem un kilometru pe cărarea aia forestieră cu Fordul. Nu am crezut, sincer, că scăpăm cu maşina neîndoită, nelovită sau fără să cădem în prăpastie. Noroc că am avut şofer bun!

Aş aprecia dacă proprietarii de pensiuni situate în vârf de munte ar şi menţiona pe site-urile lor frumoase că iarna, accesul se poate face doar cu elicopterul, cu SUV-ul sau cu ATV-ul. Cu un Ford Focus cu tracţiune pe faţă, mai greu spre deloc.

Şi uite-aşa, am vrut să facem turism la Roşia Montană, dar nu am avut cum şi nici unde. De mâncat am mâncat la câţiva kilometri de Roşia, la cel mai apropiat restaurant. De cazat era cât pe ce să ne cazăm la şi mai mulţi kilometri de Roşia, dar n-a fost să fie.

Turism la Roşia Montană? Nu o să vedem prea curând. Mă înterb, între timp, roşienii din ce trăiesc? Ajutoarele sociale nu vin la nesfârşit, şomajul se ia după ce ai avut un loc de muncă. Oamenii ăia din ce trăiesc, că din turism, sigur nu!?

10 thoughts on “Am vrut să facem turism la Roşia Montană”

  1. Ce-ar fi sa conserve cladirile de acolo? Peste inca 20 de ani ar fi tocmai bune de vizitat, tocmai starea lor de degradare le-ar face mai atractive, cu conditia sa le conserve, sa fie si atunci asa cum sunt acum.

  2. Asta cu turismul la Rosia Montana e un moft, acolo nu va fi niciodata nimic. Doar mineritul va salva localitatea. Cunosc statiuni consacrate din Romania care sunt aproape parasite: Baile Tusnad, Lacu Sarat, etc. Nu putem reinventa roata nici daca am vrea.

  3. daca teoretic ar fi un sat care ar trai din braconaj si oamenii aia doar asta ar stii sa faca (asta presupunand ca vanatoarea a fost legala pana la un punct), atunci ar trebui sa legalizam braconajul pt ca oamenii aia sa aiba cu ce trai?

    caz concret: hai sa ii lasam pe ce din delta sa pescuiasca pana se termina toti pestii de acolo pt ca ei din asta traiesc si nu au alta sansa sa faca bani acolo.

  4. Iar daca guvernul nu a facut nimic acolo, teoretic vb, localnicii ar fi putut profita de notorietatea zonei si a localitatii (orice hipster stie de Rosia Montana acum) si sa deschida niste pensiuni si sa isi faca un pic de reclama. Nu devenea Rosia Montana un fel de Chamonix sau Insbruck sau Cortina D’Ampezzo, dar localnicii ar trebui sa faca ceva si sa profite de niste circumstante, nu sa stea cu mana in fund si sa se planga ca de ce nu ii lasa guvernul sa minereasca si ca nu pot face nimic altceva in afara de minerit. S-ar fi salvat Rosia Montana prin turism? Habar n-am, probabil nu, dar nici n-am vazut vreun efort in sensul asta.

    PS: in zone sarace si fara resurse, gen Teleorman sau Vaslui, oare oamenii cum traiesc? Si ei traiesc greu, nu exista doar Rosia Montana in tara asta.

  5. @Danyzus are dreptate. Siturile UNESCO din România – deci cele care sunt considerate de valoarea excepțională – sunt într-o stare deplorabilă, nu le vizitează mai nimeni. Băile Herculane, după părerea mea o minunăție de localitate, e în comă profundă. Muzeul Aurului din Brad, ca să revin la partea de istorie industrială, nu se simte nici el prea bine.
    Iar dacă vorbim despre vestigiile romane, adică galeriile romane de la Roșia despre care vorbește toată lumea, vreau să spun doar atât: în Brad, în urmă cu 15-20 ani, încă se putea vizita o galerie romană cu trepte săpate în piatră, senzațională și extrem de valoroasă. Acum, cea de la Brad e vai de mama ei, nu mai e vizitabilă, pentru că nu mai e sigură deloc, dar toată lumea vrea să viziteze galeriile romane de la Roșia. De fapt, toată lumea spune că vrea să viziteze, aproape nimeni nu o face.

  6. Nu știu cum ți-ai fi putut imagina că Roșia Montană s-ar fi putut transforma în perla turismului românesc peste noapte. Nu avem drumuri ca lumea prin orașe și te aștepți să le găsești într-o localitate de munte? Cât despre o infrastructură de cazare și restaurație din ce și pentru cine?

    La cum ne știm țara ar trebui să fim mulțumiți că măcar am reușit să ne opunem unei idei pe care cei mai mulți dintre noi am considerat-o neinspirată. Cât despre ce considerăm inspirat, m-ar șoca de-a dreptul să se întâmple prea curând.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.