blog my mind
Cum supravieţuiţi? De fiecare dată când ajung prin Bucureşti, am mare grijă ca în bagaj să-mi pun şi picături pentru nas[ul înfundat]. Am fost, în tinereţe, dependentă de Rinofug şi apoi Bixtonim şi chiar dacă acum le folosesc foarte rar, atunci când schimb aerul e musai să îmi ajut nasul cu picături. Citeam la Reporter Read More …
Nişte oameni de bine, de fapt un om de bine a avut ideea de a strânge cărţi pe care să le doneze bătrânilor de la azilul din Brănişca, judeţul Hunedoara.
Bag seama că se pregăteşte lansarea unei camere foto Sony Alpha cu funcţia de geolocaţie. Fain filmuleţul, doar atât am vrut să zic. via
A trecut mai bine de o săptămână de când folosesc această cremă de mâini primită în cadrul campaniei Trender & Ivatherm. Primul lucru pe care l-am observat a fost mirosul cremei – am eu o problemă cu felul în care miros produsele cosmetice, dacă nu mă încântă din punct de vedere olfactiv, nu prea au Read More …
Aşa zice BRD într-o reclamă de pe site-ul BRD net. Un om glumeţ ar răspunde: „Bă, mă leş’?!”
Cu toții am urmărit serialul M*A*S*H. Era pe la mijlocul sau chiar sfârșitul anilor ’90, PRO TV era printre puținele televiziuni existente în România [parcă eram mai puțin nefericiți ca acum, fără atâția analiști de tot felul care se perindă prin studiourile televiziunilor „de știri”] și M*A*S*H era unul dintre puținele seriale cu adevărat vizionabile. Read More …
Eu nu conduc [inca], dar am stat multe ore din viata in trafic. Nu la fel de multe ca bucurestenii, ce-i drept, dar destule. Am tot vazut autocolantele alea cu „Bebe la bord”, „Baiat la bord” s.a.m.d. si nu le pot pricepe logica. Ce vrei tu, soferul unei masini cu un astfel de autocolant, sa-mi Read More …
Lucruri de-astea numai la noi se pot întâmpla. Citiţi şi vă minunaţi!
Nişte oameni de bine au pornit o acţiune faină: donezi un leu pentru Adrian Severin, iar când se adună o sumă acceptabilă, i-o vor oferi ca să îşi dea demisia. Păererea mea e că ar trebui să donăm tot ce avem plus câte un rinichi ca să se-adune o sumă suficient de mare încât un Read More …
Anul ăsta am stat „ascunsă”, deci nu m-am întâlnit chiar cu toţi oamenii pe care speram să-i revăd sau cunosc. Pe unii doar i-am zărit, cu alţii am stat la o scurtă poveste, alţii m-au tras de mânecă şi aşa mai departe. Per total, a fost bine. Dar să detaliem…