blog my mind
Când eram mică, îl vedeam pe Tata bărbierindu-se şi îmi închipuiam că pasta aia albă pe care o întindea pe faţă cu pămătuful determină sau ajută la creşterea părului de pe faţă. Aşa că de fiecare dată când îl vedeam cu pasta de ras pe faţă, evitam să-l pup sau să mă apropii de el. Read More …
Cred că aveam vreo nouă sau zece ani când singură acasă fiind, m-am gândit că n-ar fi rău să învăţ să gătesc. Mi-am propus să încep cu ceva uşor, aşa că am ales din cartea de bucate a mamei reţeta care părea cea mai bună şi în acelaşi timp uşor de făcut: nuci vieneze. Mi Read More …
În adolescenţă n-am avut foarte mulţi bani. Nu am avut telefon mobil până pe la sfârşitul clasei a XII-a, iar haine noi îmi cumpăram destul de rar. Era începutul anilor 2000 şi chinezii, după turci, găsiseră la noi o bună piaţă de desfacere a mărfurilor lor proaste, a hainelor care ţineau preţ de câteva purtări Read More …
M-am trezit la 8 jumate în dimineaţa asta de sâmbătă, sâmbăta trecută cam tot aşa şi ieşind pe geam să măsor cu nasul temperatura de afară [înăuntru e bine, dacă am izolat!], mi-am adus aminte de dimineţile în care trebuia să fiu la şcoală la ora 8. Când locuiam în Deva, ajungeam la liceul Traian, Read More …
Sigur, nici mie nu-mi spunea mare lucru numele ăsta. De fapt, era o trupă foarte faină care a „scos” câteva melodii în urmă cu vreo 10 ani şi… gata, că aşa se întâmplă cu mai toate trupele bune în România. Dispar, pentru că nu cântă manele sau „etno”. Dar cum mi-am adus aminte de Camioane Read More …
Când eram mică, ai mei îmi cumpăraseră un xilofon colorat, cu plăci din metal şi beţişoare din lemn. Fiecare placă era colorată diferit şi chiar dacă n-am devenit un mare muzician, cred că de acolo am rămas cu obsesia pentru dungi colorate. Eram atât de mică, încât nu puteam spune „xilofon”, îi ziceam „ţiloţon”. Îmi Read More …
Septembrie 1997. Atunci a început povestea Avon în România. Atunci când Avon a venit în Deva, eu tocmai ieşisem de la şcoală şi pentru că locuiam la doi paşi de casa de cultură, m-am dus, atrasă de agitaţia din foaier, să văd ce se întâmplă acolo. Încăperea era plină de femei care roiau în jurul Read More …
Nu am suferit niciodată de gastroenterocolită acută [o afecţiune infecţios inflamatorie a intestinului, caracterizată prin apariţia diareei alături de alte semne clinice: febră, anorexie, vărsături, stagnarea ponderală, colici abdominale – sursa], dar undeva, prin arhivele cabinetului medical din cadrul liceului la care am fost, există o fişă medicală cu numele meu pe care afecţiunea asta Read More …
Dacă aţi copilărit, ca şi mine, în anii ’80, probabil că vă aduceţi aminte de cuvintele din titlu. Stăteam afară, la joacă, cât era ziua de lungă şi nu ne mai dădeam duşi în casă. Unii părinţi îşi chemau copiii în casă de pe geam, dar dacă plozii se ascundeau suficient de bine, părinţii n-aveau Read More …
Când eram mică, mă feream de înjurături ca dracu’ de tămâie. Nu aveam în bucătărie un „swear jar”, aşa cum vezi prin filme că au familiile americane, în care fiecare membru adult al familiei e obligat să pună câte un dolar atunci când îi scapă o înjurătură de faţă cu copiii. Ai mei părinţi pur Read More …