blog my mind
Am dat peste un articol despre cum statul chinez își spionează, legal, cetățenii și am rămas surprinsă de aranjarea în pagină. Devine tot mai clar că presa scrisă moare cu fiecare publicație închisă. În 2010, când ne-a lovit criza economică din plin, multe ziare sau fițuici s-au închis sau „au trecut pe online” – între Read More …
Era o vreme când etichetele interioare ale hainelor erau cusute separat, în așa fel încât să le poți desface cu forfecuța. Dar pentru că fast fashion înseamnă haine cumpărate azi și aruncate mâine, producătorii nu se mai obosesc să le facă purtabile. Important e să te păcălească să le cumperi și mai departe e problema Read More …
De fiecare dată când experimentez câte ceva nemaifăcut, îmi spun: dacă mi-ar fi zis cineva că voi ajunge să […], aș fi zis că-i nebun! Sunt exemple pe care nu le voi scrie pe blog, dar și lucruri dintre cele mai aleatorii, cum ar fi să desenez, cu un șevalet în față, Turnul Sfatului din Read More …
Pregătirile pentru cel mai mare eveniment din viața mea de onliner sunt în toi, de fapt, se poate spune că au intrat pe ultima sută de metri. Se șterge praful, se aranjează scaunele, se verifică microfoanele, se fac nominalizări pentru personalitatea anului în mediul online…
La 100 de ani de la Marea Unire, toată lumea se gândește să marcheze într-un fel Centenarul – un lucru bun, dacă mă întrebați pe mine. Mi se pare că suntem deja pe ultima sută de metri și toată țara nu este încă acoperită în chestii tricolore. Dacă nu anul ăsta, atunci când să ne Read More …
Mi se întâmplă rar să visez urât, iar atunci mă trezesc toată transpirată și nu-mi revin timp de o jumătate de oră sau chiar mai bine. Un vis recurent (l-am avut de două sau trei ori) implică un lift care la un moment dat se înclină și… ori rămâne blocat, ori se mișcă foarte, foarte Read More …
• Ce bine că s-a contaminat și Sebi cu microbul mersului pe jos! Așa am avut ocazia să străbat Mamaia în lung și în lung (lat n-are), la pas, și am făcut peste 100 de kilometri în câteva zile.
Am învățat în șase școli, în viața asta. Două la Orăștie, două la Deva și două prin alte orașe. Așa a fost să fie. Și de fiecare dată când trec pe lângă clădirea care mi-a fost școală, mă apucă o nostalgie… cred că fiecare dintre noi pățește asta, pentru că până la urmă, școala este Read More …
Ieri, la Kaufland. Prima dată mi-au sărit în ochi caietele personalizate cu Corny (ceva baston cu cereale și ciocolată), apoi cu Cristim, cu Danonino, Leibniz, ceva pastă de dinți și mi-am zis: uite la ce s-a ajuns, nu îi mai satură dumnezeu de bani! Sunt în stare să ia bani și de la sponsori, dar și Read More …
Toți bucureștenii stau vizavi de câte un Mega Image, zicea un prieten pe Facebook. Când merg într-un oraș nou, vreau să îi vizitez muzeele, parcurile, să și văd clădirile vechi și Kaufland-ul! Iubesc Kaufland-ul (și Auchan-ul, dar astea sunt mai rare) cum iubesc americanii McDonald’s-ul.