blog my mind
În ultimii ani, pe pielea mea s-a înmulțit numărul alunițelor și petelor de tot felul. Destul de îngrijorător, dar nu suficient de îngrijorător încât să merg la medic. Fac parte dintr-o familie care se ferește de doctori ca de boală (sic!). Cele mai enervante erau papiloamele (eu le ziceam alunițe, că așa credeam că se numesc toate) de Read More …
De câteva zile, urmăresc înregistrările emisiunii La Radio cu Andreea Esca, de la Europa FM, pentru că mă ajută să-i cunosc și să-i înțeleg mai bine pe unii dintre invitați. Și pentru că lucrez chestii la calculator și îmi prinde bine un fundal sonor care să nu fie doar Night train in the rain. Printre Read More …
Am răcit. Din nou, da. Naiba știe ce-am făcut – probabil organismului meu nu i-a convenit că am stat prin casă fără ciorapi și cu geamurile deschise, în timp ce imunitatea cam lasă de dorit. Probabil. La fel de probabil e să fi luat un virus din aer sau de cine știe unde – așa-mi trebuie Read More …
Mi s-a făcut dor de o leapșă, citind articolele lui HappyAmy. Așa că fără să îmi fi fost „dată”, o preiau fără jenă. E despre mine, deci skip it dacă nu vă interesează, promit să nu mă supăr.
În urmă cu aproape trei ani, am scris despre O întâmplare ciudată: am aflat de existența unguentului EQVAGEL CM, destinat în principal cailor, pe care îl folosesc, aparent, foarte mulți oameni – dacă nu cumva este folosit exclusiv pentru uz uman. L-am folosit și eu o vreme, apoi am uitat de el și nu l-am mai cumpărat, Read More …
De când am văzut serialul LOST, zborurile cu avionul (puține, câte au fost) nu au mai fost la fel. În eventualitatea în care există vreo persoană care nu știe despre ce vorbesc, LOST a fost un serial foarte, foarte tare, cu un deznodământ foarte prost, despre un avion care făcea cursa Sydney – Los Angeles când s-a prăbușit în Read More …
Poate sună stupizel titlul meu. Mi-l asum, pentru că dintre toate lucrurile fără de care n-aș putea să trăiesc pentru tot restul vieții mele, cafeaua este prima pe listă – și, la o adică, și singura (de pe listă). Aș renunța și la ciocolată și la zahăr rafinat și la carne (?), dar niciodată la Read More …
Ca să nu mai rămâie repetent şi anul acesta, mam’mare, mămiţica şi tanti Miţa au promis tânărului Goe să-l ducă-n Bucureşti de 10 mai. Ca să nu fiu mai prejos decât cei din jurul meu, chiar dacă nu mai merg la muncă într-un colectiv în care germenii zboară liberi, anul mi-a adus iubitul meu soț răceala acasă, Read More …
Sunt câțiva oameni care, pentru mine, reprezintă mai mult decât niște simple ființe umane. Sunt zei. Dumnezei, dacă vreți.
Sunt deja opt ani și ceva de când scriu pe blogul ăsta. Am avut perioade în care nu aveam chef de nimic, cu atât mai puțin de scris pe blog. Am, din fericire, și perioade în care am chef și spor la scris și asta se vede. În ultima perioadă, am scris o grămadă de Read More …