blog my mind
Dacă eşti comerciant în România şi vrei să-ţi vinzi marfa, ai o singură şansă de reuşită: să stai chiar tu în spatele „tejghelei”. Nici un angajat, oricât de bine plătit, nu va fi la fel de motivat ca tine să-ţi vândă marfa. Poate că într-o zi are chef să vorbească la telefon ori să-şi facă Read More …
Disclaimer: cred că a curs destulă cerneală virtuală pe tema asta ca să nu mă bănuiţi că scriu pentru SEO. Prima dată când i-am ascultat muzica eram în Cluj, cu Sebi, Andrei Crivăţ, Arhi şi doamna lui, la restaurantul pensiunii DejaVu. Mi se părea că ascultăm o cântăreaţă necunoscută mie, din anii ’70. Apoi am Read More …
Vreau să scriu ceva despre viaţa la bloc. De fiecare dată, invariabil, scriu „blog”. Apropo, eu i-am dat lui DeCe ideea să-şi denumească aşa defunctul Tablog. Era o pagină cu feţele tuturor bloggerilor care au vrut să fie acolo, un fel de Google+ ahead of its time. Da’ n-am primit credit, că aşa erau vremurile. Read More …
Articol lunguţ, cu poze multe. No bun, acum, că am ajuns acasă, vă pot arăta cât e de faină zona în care mi-am petrecut week-end-ul. Aşa cum spuneam, a fost un week-end de vis. Şi când te gândeşti că mai bine de-o lună am stat cu morcovu’ avut emoţii că o să fie crimă şi Read More …
Am tot amenințat-o pe M., una dintre fostele mele colege de liceu, că o să scriu despre ea pe blog. Nu-i dau numele, din motive evidente. Chiar și pe vremea mea, elevii de liceu erau niște ființe imposibile, aveau idei crețe, obiceiuri proaste, toleranță scăzută față de autoritate și față de cei care erau diferiți Read More …
Profa mea de limba latină din liceu se numea Mioara Suciu. Era mătuşa unei colege, pe care o chema tot Suciu, respectiv sora tatălui colegei mele. Şi era măritată. Pe vremea aia, întâlneai rar femei care să-şi fi păstrat numele de familie după căsătorie, aşa că am fost curioasă cum se numeşte soţul profei, dacă Read More …
Deşi Cristina Bazavan tocmai şi-a dat demisia de la Tabu, avem ocazia să vedem cum arată o zi din viaţa ei ca redactor şef. Aş fi preferat să fie mai lung filmul şi să aud tot ce se vorbeşte în el – trompeta aia urlă prea tare!
Nu ştiu dacă aţi observat, dar în ultimele zile au apărut pe mai multe bloguri articole în care autorii povestesc despre faptele bune pe care le-au făcut. E un lucru bun, zic eu, că parcă prea multă energie negativă „emană” blogosfera românească. Prea suntem nemulţumiţi de tot ce ne înconjoară, iar această stare de fapt Read More …
Oameni care mă inspiră sunt mulţi, din fericire. Cu unul dintre ei m-am şi căsătorit. :) Oameni care se reinventează mereu, care nu se descurajează atunci când viaţa le dă câte o palmă, care au avut de fiecare dată puterea să o ia de la capăt, oricât de rău ar fi fost loviţi. Un om Read More …
Nişte oameni de bine, de fapt un om de bine a avut ideea de a strânge cărţi pe care să le doneze bătrânilor de la azilul din Brănişca, judeţul Hunedoara.