Fie ca.

Au început să „zornăie” telefoanele, oameni pe care nu i-am mai întâlnit de mult se simt obligaţi să ne ureze, mie şi alor mei, chestii cu lumina sfântă, cu bucuria învierii etc. Prin oraş e mai puţină agitaţie decât în anii trecuţi, la Kaufland n-am stat aproape deloc la coadă, semn că oamenii şi-au făcut Read More …

Mă gat

La noi, în Ardeal, se foloseşte des verbul „a găta”, în special în forma reflexivă – mă gat, te gaţi, ne gătăm. Eu am constatat că-l folosesc atunci când vreau să spun că mă pregătesc pentru ceva, de obicei pentru a pleca undeva. Înainte să ies din casă mă spăl pe dinţi, mă piaptăn, mă Read More …

De ce nu-mi hrăniţi curiozitatea?

Eram în clasa a cincea, la Orăştie, şi mă împrietenisem cu Laura, colega mea de bancă şi cea care, timp de un an, mi-a fost cea mai bună prietenă. Eram încă prea mică pentru petreceri în pijamale sau vizite prelungite la domiciliu, aşa că tot timpul petrecut împreună era la şcoală, în clasa noastră experimentală Read More …

Ce vrei să te faci când creşti mare?

Când eram mici, toate rudele vroiau să ştie ce ne pasionează şi, evident, ce urma să ne facem când vom creşte mari. În cazul meu, în special bunicii erau interesaţi de aspectul ăsta; bunica mă întreba, precum Marius Chicoş Rostogan pe şcolerul emininke: „Nu-i aşa că o să te faci doctoriţă?”. Nu era aşa. N-am ştiut Read More …