Ziua Pământului este în fiecare zi!

Despre pasiunea mea pentru sustenabilitate am scris de curând un articol destul de lung. Acum, vreau să vă vorbesc despre gestul (mărunt) pe care îl fac zilnic pentru binele Planetei.

Cine și-l amintește pe Captain Planet?

Nu e un secret pentru nimeni că planeta noastră se sufocă. Ne mirăm de fenomenele meteorologice extreme, de cazurile de bolnavi de cancer pulmonar care nu au fumat niciodată etc. De unde vin toate astea și care e legătura între caserola de polistiren și punga plastic pe care o arunc eu la gunoi și viața acvatică aflată în pericol Dar între grătarul meu și poluare?

Cred că sunt vreo doi ani de când urmăresc canale de YouTube despre sustenabilitate, video-uri documentare despre fenomenul poluării planetei cu plastic, în special plasticul de unică folosință, și sigur sunt mai mulți ani de când încerc să am un aport cât de mic la a reduce poluarea.

Unul din aproape opt miliarde

Ca tot omul, și eu mi-am zis: ce diferență pot face eu, un om din 7.872.200.000 de oameni* care populează planeta? Sunt unul la aproape opt miliarde! Sunt un fir de praf într-un deșert de oameni, o picătură într-un ocean! Apoi mi-am dat seama că dacă fiecare dintre noi ar face un gest oricât de mic, acel gest s-ar înmulți cu numărul total al oamenilor care îl fac și ar deveni o acțiune în masă, nu doar un gest izolat.

Am început timid, mai demult, prin a stinge becurile când nu stăm într-o cameră și a opri apa când mă spăl pe dinți. Apoi am înlocuit becurile clasice cu becuri LED, am fost mai atentă la clasa energetică a produselor electronice și electrocasnice pe care le-am cumpărat. Am izolat apartamentul pentru eficiență energetică, adică pentru a plăti mai puțin pentru încălzirea lui, în sezonul rece. Când am avut mașină, aveam grijă să opresc motorul când mașina nu era în mers. Și acum mustăcesc când văd șoferi care așteaptă pe cineva/ceva cu motoarele pornite, poluând aerul din jur de parcă nu ar fi și al lor și nu l-am respira cu toții, pe rând! Acum nu mai am mașină și zilnic merg pe jos în jur de 8-10 kilometri.

Când merg la cumpărături, am întotdeauna cu mine ghiozdanul (care e un fel de poșetă/carryall), dar și plasa cu plase, care a luat locul „tradiționalei” pungi cu pungi. Am o plasă din material textil în care port mereu cu mine pungi de la legume/fructe pe care încerc să le folosesc de mai multe ori, chiar dacă sunt biodegradabile. Cu atât mai mult, dacă nu sunt!

Un alt lucru despre care am amânat să vorbesc este cupa menstruală, pe care o folosesc de mai bine de doi ani și care a luat complet locul tampoanelor. Din nou, nu pare cine știe ce până când faci un calcul: o femeie are menstruație în jur de 35 de ani –» 35 x 12 luni x 20 de tampoane = rezultă un minim de 8.400 de „produse de igienă”, să le zicem. Opt mii patru sute, la un calcul grosier, că nu folosește nicio femeie doar 20 de tampoane și în general avem menstruație mai mult de 35 de ani (Internetul zice o medie de 40 de ani, iată, cum ți-e norocul!). Toate aceste tampoane sunt aruncate la gunoi și… lăsați-vă imaginația să zburde. Cupa menstruală, în schimb, este refolosibilă, fiind realizată din silicon, practic o poți refolosi până o rupi! Nu mai vorbim de economia pe care o faci, schimbând produsele de unică folosință cu cele reutilizabile – și nu mă refer doar la menstruație aici, ci la tot ce poate fi refolosit: tacâmuri, lame etc.

Caut să cumpăr produse cât mai puțin ambalate, în special în plastic. Știu, însă, că vina pentru aceste ambalaje nu îmi aparține. Responsabilitatea pentru înlocuirea lor cu unele biodegradabile aparține în primul rând producătorului. Dacă el nu renunță la plastic, eu nu pot decât să renunț la produsul lui. De reciclat, se reciclează foarte puțin. În jur de 9 la sută din plasticul produs la nivel global este reciclat. Restul de 91 la sută, ați ghicit, ajunge la groapa de gunoi!

Dar toți acești pași pe care eu i-am făcut în direcția sustenabilității, a traiului nu zero waste (adică fără risipă), ci low waste, sunt mici. Prea mici. Prin urmare, la sfârșitul lui 2020 am luat o decizie majoră: am renunțat complet la alimentele de proveniență animală.

Plant based

Ilustrație: dandelion_tea

Nu, nu pot spune că am devenit vegană. Dar nu sunt nici „doar” vegetariană. Sunt ceea ce în engleză se numește plant based. Adică mănânc doar plante. Sună grav, nu-i așa? Dar vai, proteina! De unde-ți iei proteina, o să mori de foame!?

Haideți să o lămurim. Plante înseamnă tot ce nu e de origine animală. Creșterea animalelor, așa cum se face ea astăzi, poluează enorm. Se produc gaze cu efect de seră, se defrișează, se consumă resurse prețioase pe care le-am folosi mult mai bine dacă nu am mânca animalele alea. Ca să nu aduc în discuție suferința animalelor. Acesta este motivul principal pentru care oamenii devin vegani: ca să nu mai creeze suferință animalelor. Un omnivor este o persoană care mănâncă de toate. Vegetarianul mănâncă legume, fructe, leguminoase, dar și lapte, brânzeturi, ouă. Veganul nu se atinge de niciun produs animal – nici carne, nici lapte, nici brânză, nici ouă, dar nici piele, miere și așa mai departe.

De cinci luni jumate, nu am mai mâncat carne sau ouă, că de la brânză și lapte oricum aveam probleme și nu le mai consumam decât foarte rar. Cu carnea, însă, am avut o relație lungă. Ajunsesem să nu mai am nici o masă fără carne, chiar dacă asta însemna pește sau piept de pui (carne „slabă”, adică). Am făcut acest pas pentru că m-am documentat temeinic și am ajuns la concluzia că este alimentația potrivită pentru mine. Sunt un om cu boli cronice, care nu vrea să facă diabet ca tatăl său, nici să sufere de boli cardiovasculare ca bunicul său, nici de obezitate sau orice alte boli care mi-ar putea scurta viața. Eu vreau să trăiesc 100 de ani și sunt dispusă să fac orice este necesar pentru asta!

Ce credeți, cât am slăbit de când am renunțat la carne? Mult, nu? E clar că dacă nu mai mănânci proteină animală, slăbești, îți cad dinții, te îmbolnăvești și dup-aia mori. Na… îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar față de 1 decembrie 2020, când am mâncat ultimul cârnat prăjit, am pus pe mine vreo 2 sau 3 kilograme. De ce? Pentru că am vrut să încerc tot felul de prostii procesate – burgeri și cremvurști vegani, paste vegetale, sarmale de post etc. Alimentația ideală pentru mine este whole foods plant based – adică mâncare vegetală (din plante), integrală, respectiv neprocesată.

Nu mai mănânci carne, brânză și ouă? Și atunci cu ce te hrănești? Cu toate celelalte. Am mâncat în ultimele șase luni legume și fructe variate, am descoperit alimente și feluri de mâncare la care înainte nici nu m-aș fi gândit. Am început să urmăresc pe rețelele de socializare oameni cu aceleași interese, care postează rețete inedite, gustoase, realizate din plante. Simt că am intrat într-o lume nouă, fantastică, unde posibilitățile sunt infinit mai multe decât „carne cu cartofi și o salată”.

Serios. Nu vreau să ironizez pe nimeni, nu vreau să atrag pe nimeni „de partea mea”, vreau doar să expun noua mea realitate. Da, iau supliment de B12. Este singurul supliment pe care trebuie să îl iei, dacă nu mănânci carne, iar pentru mine nu reprezintă un impediment. Oricum iau pastile pentru tiroidă, pentru reumatism… una în plus nu contează.

Poveștile (zeci și zeci de ore) pe care le-am ascultat, la începutul drumului meu, erau despre oameni care sufereau de boli de inimă, de obezitate, diabet, endometrioză și multe altele – toți spuneau că în 2-3 săptămâni rezultatele analizelor s-au îmbunătățit, că s-au simțit mult mai bine, au slăbit, au scăpat de dureri etc. Eu o să fiu foarte sinceră: nu am observat schimbări majore. Nu am slăbit dintr-o dată, nu m-au lăsat durerile articulare din prima lună. Abia acum, după jumătate de an, pot spune că mă simt mai bine. Într-adevăr, nu mă ia somnul după ce mănânc, la trezire nu mai am nevoie de cafea ca să pot ține ochii deschiși, adorm mult mai repede și parcă mă odihnesc mai bine, am mai multă energie. Și parcă nici genunchii nu mă mai dor așa de tare. Pe de altă parte, în ultimele șapte luni am avut dureri menstruale și sângerări abundente (dacă e prea multă informație personală, îmi pare rău, dar trebuie s-o zic și pe asta), am fost și la medic și nu există o cauză vizibilă, ca să zic așa. Deci din punctul ăsta de vedere, nu zburd pe câmpii.

Ilustrație: lavnatalia

Însă indiferent de efectele imediate, sunt convinsă că prin adoptarea acestui nou stil de viață (că nu e regim alimentar), mi-am făcut bine în primul rând mie. Apoi, fac un bine planetei. Unul mic, sigur, dar așa cum zice o vloggeriță din SUA pe care o urmăresc, nu poți face tot binele de care planeta are nevoie, dar planeta are nevoie de tot binele pe care îl faci tu!

Revenim la motivul pentru care am scris acest articol: schimbarea pe care am făcut-o eu este foarte mare. Nu e doar un gest mic, este o schimbare radicală. Dar așa cum spuneam mai sus, planeta are nevoie de orice gest, oricât de mic. Clienții E.ON pot accesa platforma Myline pentru a-și activa factura electronică. Este un gest mic, o factură nu înseamnă foarte mult, dar înmulțită cu o mie de clienți, sunt o mie de facturi fizice care nu mai duc la tăierea unui copac, la poluarea generată de transportul ei la client. Tot în platforma Myline îți poți transmite indexul contorului și, bineînțeles, poți plăti online factura.

Vestea și mai bună este că până pe 21 mai 2021, pentru fiecare cont activat, E.ON plantează un copac. În plus, oferă zilnic premii pentru cei care își activează contul: carduri cadou eMAG și Decathlon sau zile gratuite de energie + abonamente anuale National Geographic și Traveler. Premiile zilnice pentru cei care își creează cont E.ON Myline sunt anunțate pe pagina de Facebook: https://www.facebook.com/E.ONRomania.

* conform https://populationmatters.org/population-numbers, cam asta era populația Planetei atunci când am scris eu articolul

1 thought on “Ziua Pământului este în fiecare zi!”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.