blog my mind
Pe mine mă îngrozeşte numai gândul că într-o zi o să mai pierd pe cineva. Începem să murim din ziua în care ne-am născut, ştiu asta, la fel cum ştiu că fiecare zi în care nu îi vezi pe cei dragi sau nu le arăţi cât sunt de importanţi pentru tine este o zi pierdută, Read More …
Zilele trecute, am postat pe Facebook o poză din telefon, cu nişte chestii verzi. Cine a copilărit în perioada comunistă probabil că a văzut sau chiar a mâncat bomboanele gumate, verzi şi acoperite cu zahăr pe care poporul prieten chinezesc ni le exporta în draci. Bomboanele verzi „pentru tuse” şi alifia mentolată în cutii metalice erau printre cele Read More …
Am câţiva „pitici pe creier”. Despre unii dintre ei v-am povestit – colecţionam pixuri, baticuri şi genţi. De Revelion mi-am propus un singur lucru constructiv pentru 2014: să nu îmi cumpăr nici o geantă. Şi iată-mă în 20 iunie, deci după aproape şase luni, fără nici o geantă cumpărată de la începutul anului. Tentaţii au fost, de la Read More …
Am citit cum a picat Joie Negru examenul pentru obţinerea permisului de conducere şi mi-am amintit de o chestie pe care am tot vrut să o scriu dar pe care, bineînţeles, am uitat s-o scriu. Of, dacă aş avea câte un leu pentru fiecare articol pe care mi-am propus să-l scriu şi am uitat… aş avea Read More …
Voi, ăştia mai bătrâni, ţineţi minte sticluţele alea mici cu „esenţe” de rom, de migdale, de vanilie pe care le foloseau gospodinele la prăjituri? Sunt convinsă că şi astăzi se mai folosesc, pentru că le-am văzut prin supermarket-uri şi dacă nu s-ar cumpăra, nu s-ar mai produce. Mi-am amintit de esenţa de migdale, care era preferata Read More …
În urmă cu 20-25 de ani, când să ai un televizor color era o mare chestie, meciurile de fotbal difuzate de TVR se vedeau altfel decât astăzi. Atunci te bazai foarte mult pe ceea ce spuneau comentatorii, pentru că nu vedeai decât douăzeci şi ceva de omuleţi în două culori [dacă aveai televizor alb-negru, o echipă era Read More …
Eram la Horezu, mai precis ieşeam de pe prima poartă a Mănăstirii Hurezi, când le-am auzit, în spatele meu. Trei fete discutau despre Castelul Corvinilor. „Mie-mi place cel mai mult Castelul Corvinilor, ăla de la Hunedoara. Am fost şi la Bran, dar tot ăla de la Hunedoara mi se pare cel mai tare”, zice una. „Da, ai Read More …
Suna mai bine „I love being an adult”, dar dacă asta avem, cu asta defilăm. Chiar îmi place că pot face tot ce vreau, atunci când vreau, aşa cum vreau eu. Ce-i drept, eu sunt un caz special – nu trebuie să mă trezesc în fiecare zi cu noaptea-n cap, nu trebuie să merg la un serviciu pe care-l Read More …
Vă spuneam în articolul anterior despre târgul Cocoşul de Hurez, pe care am avut ocazia să-l vizităm – cam scurt, aş zice eu. Scurt nu pentru că nu am fi avut timp, ci pentru că majoritatea timpului l-am petrecut într-un cort amenajat special pentru noi, unde un domn binevoitor ne-a pus instrumentele în mână şi Read More …
Aşa cum vă spuneam în primul articol despre #LaHorezu, nu ştiam prea multe despre Horezu până când am făcut acolo un popas, în 2010, cu echipa Redescoperă România. Am fost atunci în vizită la familia Pietraru, care avea un mic business cu ceramică. Acolo am pus prima dată mâna pe lut şi chiar am reuşit Read More …