blog my mind
Faianța mea nu era din aceea pătrată, cu care am crescut toți ăștia de 30-40 de ani. Era dreptunghiulară, lucioasă, cu model „abstract” și avea o culoare nedefinită. Un fel de alb-bej cu vinișoare roz-galbene. Naiba s-o ia, că nu o mai suportam! Nu mă enerva atât faianța cât rosturile din ciment, pentru că în Read More …
De curând am povestit despre viața noastră cu „Pedală The Husky”, adică Bobiță, pe numele mic. Ziceam că: Mănâncă doar când îi este foame și cât să se sature, niciodată nu a mâncat BOABE sau PUI până n-a mai putut. Despre carne nu știu ce să zic, nu i-am dat niciodată carne de PORC la Read More …
Moartea nu este un subiect ușor de abordat. Mă gândesc la moarte destul de des, pentru că este parte din viața noastră și trebuie să fiu pregătită sufletește pentru pierderea celor dragi. Oricât de cinic sau de ciudat ar fi, mă gândesc (des) la moartea lor și (moderat) la moartea mea. Moartea mea nu mă Read More …
Am fost zilele trecute la Curtea Veche Hunedoara, inițial pentru o cafea cu prietenii, dar cum ospătărița ne tot întreba dacă dorim și ceva băuturi „înainte”, mi-am dat seama că nu o să plec nemâncată de acolo. Nu că asta ar fi vreodată o problemă! După o cafea fără cofeină la care am primit lapte de Read More …
Un prieten care vrea să trăiască și el 100 de ani, ca să ne batem pe burtă peste 60 de ani, m-a rugat să fac un articol pe blog în care să povestesc ce mănânc eu, mai ales că, citez, „tu ești chibzuită”. Am râs un pic la afirmația asta. Da, sunt chibzuită în sensul Read More …
Eu am vrut toată viața să am câine. Am avut două fetițe, pe Becky și pe Codiță și nu știu de ce am așteptat până la 37 de ani să-mi iau un câine pe care să-l țin în apartament. Adică știu… teama că mi se va umple casa de păr. Groaza că va roade papucii Read More …
Poza asta e din 6 decembrie 2020. Pe 1 decembrie am mâncat un cârnat de porc foarte grețos, după un an în care am cochetat cu ideea de alimentație pe bază de plante. Vegană, să zicem. Adică fără alimente de proveniență animală (carne, brânzeturi, lactate, NIMIC de la animale). După ce am mâncat acel cârnat, Read More …
Scriam în 2012 că nu aș putea să plec din țară pentru că nicăieri nu găsești apă minerală la fel de bună ca la noi. Mă rog, nicăieri pe unde-am umblat eu. În copilăria mea din anii 1980-1990, deci comunistă și post-comunistă, am băut apă minerală și ulterior sifon. Apa minerală era nelipsită de pe Read More …
”De ce?”, mă întrebi? De ce nu? De mulți ani îmi doresc să scap de vicii. Nu mai vreau să fiu dependentă de nimic, îmi spuneam pe la 20 de ani. Curând aveam să realizez că de mâncare, apă, afecțiune / interacțiune umană voi fi mereu dependentă. Pe atunci, însă, eram dependentă de picături de Read More …
Nu am fost niciodată o persoană matinală. Toată viața m-am trezit împotrova voinței mele, după ce noaptea aș fi stat să prind răsăritul înainte de a „capitula”. Uram să fiu trezită ca să merg la școală, ulterior la muncă. Multă vreme am avut job-uri boeme, la care ajungeam la ora la care alții erau sătui Read More …