blog my mind
Poate că sunt un pic instabilă emoţional, dacă până ieri eram supărată [aproape] definitiv pe [aproape] toţi românii, iar de aseară încoace sunt, din nou, mândră că sunt româncă. Eram supărată pentru că în adâncul sufletului meu, deşi speram, nu credeam că suntem în stare, ca popor, să ne alegem un lider curat, nepătat, un neamţ Read More …
În urmă cu câteva zile, nu eram foarte convinsă că luna decembrie avea să mă „prindă” în ţară. Acum, sunt sigură că voi fi aici cel puţin încă vreo câţiva ani. Mărturisesc că am sperat că Iohannis va fi preşedintele României, dar nu credeam că va fi aşa. Nu când am văzut că bieţii români din diaspora Read More …
Din nou, diaspora pare să ne salveze de noi înşine, că noi suntem turişti electorali, în puii mei. Dar speranţa moare ultima, nu, Daciana, dragostea lui?
Ca să fie „oficial”, pe blog, o să scriu şi aici ce am scris acum câteva zile pe Facebook: dacă iese Ponta preşedinte, începând de luni, 17 noiembrie 2014, îmi caut de lucru în străinătate.
După ce un prieten care stă la câteva blocuri distanţă mi-a spus că el şi familia lui au primit cardurile de sănătate, mă aşteptam să-mi vină şi mie cardul prin poştă. Nu m-am înşelat: săptămâna asta am primit, toată familia – de fapt, toată scara! -, cardurile de sănătate.
Ne plângem că în alte ţări vedem oameni zâmbitori pe stradă, în timp ce în România, oamenii sunt mai mereu încruntaţi, îngânduraţi, cu o atitudine defensivă. Pe undeva, e normal: nu zâmbim pentru că suntem prea apăsaţi de griji. Când nu ai facturile plătite şi ameninţarea fiscului că-ţi pune poprire pe conturi te apasă greu Read More …
Dacă speranţa pentru nişte reclame corecte am abandonat-o în ultimii ani ani, încă mai tragă speranţă că măcar reclamele traduse în română să sune măcar apropiat de ceea ce ştim noi că înseamnă limba română. De exemplu, de câteva săptămâni bune rulează pe mai toate canalele TV o reclamă la Jägermeister. E o reclamă atât de proastă, încât Read More …
Vara lui 2007. Aveam 24 de ani şi eram deja sătulă de job-uri prost plătite, aşa că hotărâsem să iau viaţa în piept şi să mă mut în marele Bucureşti.
De când am telefon foarte deştept, deschid laptopul tot mai rar. Oricum am nevoie de el doar atunci când intru pe câte un site rămas în deceniul trecut şi care necesită flash ca să-l poţi vedea, atunci când am de scris articole pentru blog care necesită poze sau când mai prelucrez una-alta. În rest, telefonul Read More …
E simplu: împreună cu partenerii de la Gourmet Gift, care au oferit în trecut un alt smartphone la un concurs organizat pe blogul lui, Sebi dă un iPhone 5S pentru un articol pe blog. Articolul trebuie să fie amuzant, câştigătorul nu se alege prin tragere la sorţi, aşadar, azi vă mai puteţi înscrie dacă vreţi să-l Read More …