blog my mind
Motto: Am mult curaj, dar mi-e frică să-l folosesc. O prietenă cu care am foarte multe în comun, pe care am cunoscut-o pentru că îmi citea blogul şi-i plăcea ceea ce găsea aici, mi-a spus că nu mă mai regăseşte în postările de pe blog. Îmi citeşte în continuare blogul, dar se întâmplă tot mai Read More …
Sunt şase luni şi douăzeci şi patru de zile de când nu am mai băut nici un strop de cola. Înainte eram mare „fană” Pepsi şi nici o zi nu începea fără o gură de apă cu diferite arome, acid sulfuric fosforic şi E-uri. Am avut perioade când beam, zilnic, doi litri jumate de Pepsi Read More …
Am o nedumerire: de ce există, în unele baruri, mese şi scaune FOARTE înalte? Înţeleg că scaunele de bar sunt aşa pentru că trebuie să fii la acelaşi nivel cu barul, adică stând pe scaunul de bar, eşti la înălţimea barmanului. Totuşi, când am fost în Arad [poza de mai jos], am stat pe nişte Read More …
Guns N’ Roses – Sweet Child O’ Mine Merge bine cu o cafea Illy în miez de noapte, când ai de lucru… aşa, ca mine.
Adică întâi mâncăm, apoi… ne ştergem! Firma Retezatul ne pune la dispoziţie tot ce ne trebuie: mâncare şi hârtie igienică. Hehehe.
Mi-a fost frică să scriu „cretin” – dacă se vede omul pe blog şi vine după mine? Apropo, domnu’, vedeţi că Ştefan a domnit între 1457 şi 1504, iar ăla nu cred că e 4. Merci, Ovidiu Katona, pentru poze.
Miercuri, la ora 7.30, se inaugurează magazinul PLUS din Hunedoara, pe care eu îl aştept de multă vreme. N-o să renunţ la a-mi face cumpărăturile din Kaufland, dar e bine că am o alternativă. Şi chiar au preţuri bune la unele produse [unde mai găseşti musli cu fructe la 6,5 lei/kg?], iar prostioarele de tot Read More …
Aşa speram eu, dar nu. Azi am venit la lucru cu ceva chef de muncă, dar uitasem complet de colega care va lipsi trei săptămâni şi căreia va trebui să-i ţin locul. Adică să-i fac treaba. Cât am lipsit, m-a „acoperit” ea; acum este rândul meu să sufăr. Şi dacă n-ar fi atât de cald Read More …
Noi, românii, nu avem obiceiul de a lua ceaiul la ora 5, ca englezii. Am dezvoltat, în schimb, un obicei prost: la aceeaşi oră, ne aşezăm frumos în faţa televizorului şi ne uităm la „mortăciunile” din curtea vecinului. Ne place să vedem cum mor alţii? Ne fascinează moartea sau doar ne bucurăm când vedem că Read More …
Înainte de a pleca de la naşi, vineri seara, eu şi Sebi am vrut să luăm „ronţănele”, adică chestii de mâncat pe tren, pentru că ne aşteptau minimum 14 ore de mers în picioare, în tren. La chioşcul din stânga gării, chiar la intrare, preţurile erau după cum urmează: corn cu ciocolată O’Lala [apropo, ar Read More …