blog my mind
E tristă afirmația din titlu, dar e adevărată, cel puțin pentru mine și cunoscuții mei. Mama mea e foarte curioasă și întotdeauna vrea să știe cu ce se ocupă X și, dacă se poate, cât câștigă același X, unde X poate fi o rudă, un prieten, o persoană pe care abia a cunoscut-o. N-are nici Read More …
Ca să nu mai rămâie repetent şi anul acesta, mam’mare, mămiţica şi tanti Miţa au promis tânărului Goe să-l ducă-n Bucureşti de 10 mai. Ca să nu fiu mai prejos decât cei din jurul meu, chiar dacă nu mai merg la muncă într-un colectiv în care germenii zboară liberi, anul mi-a adus iubitul meu soț răceala acasă, Read More …
Știi că ești bogat atunci când ai mai multe privilegii decât muritorii de rând. Știi că ești unde trebuie pe scara socială atunci când intri primul la petrecerile VIP, când aleargă papparazzi după tine ca să te pozeze, când o băutură sau o mașină sau o clădire sau măcar o stradă îți poartă numele. Dar cu Read More …
Cât o fi de greu să faci un tort? Foarte greu, mi-am spus mereu. Singurele prăjituri pe care le-am făcut au fost cele care imită bomboanele Raffaello și pentru care nu e nevoie decât de ingrediente și de răbdarea de a le amesteca și de a forma biluțele. Dar când vine vorba despre prăjiturile care Read More …
Se întâmpla în 2006-2007. Eram o mână de oameni cu aceeași pasiune: scrisul pe Internet. Nu conta că unii eram mai frumoși și alții mai urâți, că eram grași, slabi, amuzanți sau netalentați. Ne unea numitorul comun și anume dorința de a scrie pentru necunoscuți ceea ce ne trecea nouă prin cap.
Când eram tânără, citeam reviste. Și ziare, deși întotdeauna m-a deranjat mirosul de metal greu pe care îl degaja hârtia de ziar proaspăt imprimată, plus faptul că toată cerneala aia neagră se transfera pe mâini și antebrațe, făcând cititul ziarului o activitate aproape imposibilă.
Pentru că long time, no good music pe blogul ăsta, iată, azi vă prezint o piesă nou-nouță, din anul 1958: Johnny Otis – Willie and the Hand Jive. Tatăl meu avea un an când a fost lansată melodia asta. Eu aveam minus 24 de ani!
Știu pe cineva, ziarist cu vechime, care obișnuia să facă tot felul de pamflete, unul mai amuzant decât celălalt. Acel (sau acei) cineva (ăsta n-are plural), deși întotdeauna vândut (vânduți) unei părți sau celeilalte, folosea (foloseau) argumente atunci când încerca (încercau) să combată „partea adversă”.
Articolul ăsta e pentru oamenii care folosesc Gmail. Pentru cei cu Yahoo nu am decât un singur sfat: treceți pe Gmail, ca să vă faceți viața mai ușoară, sau căutați sfaturi în altă parte, eu nu m-am mai logat în contul de Yahoo de multă vreme – cred că mi l-au și șters. De asemenea, Read More …
Am văzut la cineva de pe Facebook (am uitat cine) o poză faină de profil, cu gagica stând în fața unui panou/perete acoperit de dopuri din plastic colorate. Am vrut să fac ceva asemănător, doar că planul meu era să scriu HUNEDOARA din dopuri de la PET-urile de apă, sucuri și bere.