blog my mind
Daddy’s Home sau Tata în război cu… tata este o comedie la care m-am dus fără așteptări. Nu sunt fană Mark Wahlberg (mă uit la el și tot Marky Mark văd…), iar Will Ferrell se pare că (ne) este antipatic tuturor, încă n-am întâlnit om care să îl placă. Dar, cumva, nu știu cum, m-am Read More …
Sunt deja opt ani și ceva de când scriu pe blogul ăsta. Am avut perioade în care nu aveam chef de nimic, cu atât mai puțin de scris pe blog. Am, din fericire, și perioade în care am chef și spor la scris și asta se vede. În ultima perioadă, am scris o grămadă de Read More …
Spre deosebire de Sebi, eu nu am timp și nici chef să umblu prin tribunale, de-asta evit să le dau numele cetățenilor care mă enervează și despre care aleg să scriu pe blog. Ca să nu uit, cumva, vreodată, de ce mi-au provocat supărări. Că așa sunt eu, tentată să uit și (mai ales) să iert. Sunt Read More …
Ultimul film văzut în 2015 a fost unul foarte bun. De nota 9, așa de bun! Point Break se numește și înțeleg că e făcut după un alt film cu același nume – dar i-am văzut trailerul și am concluzionat că nu au prea multe în comun. Astăzi, cu toată tehnologia disponibilă, poți face multe Read More …
Koobic este propria ta sală de fitness, la tine acasă – sau unde vrei tu, cu un instructor real, live. E atât de simplu! Acum câteva luni, m-au abordat niște oameni și mi-au propus să încerc acest serviciu. Nu este gratuit, pentru că nu e doar o melodie de pe YouTube pe care să dansezi, Read More …
De mult tot vreau să scriu un articol în care să le mulțumesc tuturor celor care mi-au făcut anul mai bun, precum și companiilor care s-au gândit la mine în perioada asta și mi-au trimis câte o atenție. Serios că apreciez și mă simt foarte răsfățată!
Aveam perioade când lucram mai bine în haos. Preferam să fie totul în dezordine ca mintea mea să pună lucrurile în ordine. Acum m-am schimbat, nu mai pot funcționa prea bine dacă e mizerie pe jos sau nu am șters de mult (adică de câteva zile) masa ori tastatura & mouse-ul. Când am un pic de Read More …
Nu credeam, sincer, că o să ajung să scriu cu atâta detașare despre fumat. Eram cea mai înverșunată fumătoare și nu concepeam viața fără țigări… Până acum fix un an. Începând din 27 decembrie 2014, nu mai fumez.
Da, în sfârșit, l-am văzut! De când i-am văzut trailerul, am simțit că e un fel de Meet the Fockers – și nu m-am înșelat.
Când am început să scriu despre filmele văzute la cinematograful din Deva, mi se părea redundant să scriu în titlul fiecărui articol și anul în care am văzut filmul. Aveam impresia că 2015 n-o să se termine niciodată (glumesc, desigur) și că oricum până în 2016 mai este atât de mult. Și iată-mă, la sfârșit Read More …