blog my mind
Am avut un pitic pe creier. Unul între cei mulți. Acel pitic, căruia eu i-am spus Pixulescu, mă făcea să fiu obsedată de pixuri. Să mi le doresc, să le fur, să le cumpăr, să le admir… că de scris, scriu destul de rar cu pixul pe hârtie și mult mai des tastând la laptop, Read More …
A treia săptămână, al treilea vlog, un pic haotic. Am avut o săptămână plinuță – nici prea-prea, nici foarte-foarte. Am zile pline, asta e sigur. Am început cu plângerile de dimineață, vă arăt un pic din caravana GO ROMÂNIA, care a adus la Castelul Corvinilor (și în turneu prin toată România) polonezi fani Dacia, oameni Read More …
Acum câțiva ani (wow… au trecut ani, știu că fumam și am doi ani jumate de când nu mai fumez), am încercat să mă apuc de vlogging. De fapt, m-am și apucat, dar m-am plictisit repede, nu știu exact de ce, nu am găsit un loc care să-mi placă și din care să vloghez constant, Read More …
Săptămâna trecută am dormit două nopți în Hotelul Germisara, cel mai mare (și cel mai vechi, cred) din stațiunea hunedoreană Geoagiu-Băi. N-am mai dormit în acest hotel de vreo douăzeci de ani, din vremea când Geoagiu-Băi era, pentru mine, o a treia casă. A doua casă era peste tot pe unde aveam neamuri: în Deva, Read More …
La mai puțin de 20 de kilometri de Deva, municipiul reședință al județului Hunedoara, se află Chimindia, un sătuc cunoscut de hunedoreni pentru apa minerală foarte bună care se găsea, într-o vreme, exlusiv aici. Între timp au îmbuteliat-o și se poate găsi prin unele magazine, sub numele Miracol. Dar Chimindia mai este cunoscut și pentru altceva: Read More …
În drumul nostru scurt spre casele de marcat din supermarket-uri, ni se întâmplă deseori să tragem cu ochiul asupra produselor aflate pe bandă. Ce să și faci, în cele câteva minute în care ești prins între străini, dacă nu să analizezi ce și-au cumpărat alții și să îi judeci pentru alegerile făcute?!
Mi-a fost alături aproape zi de zi, în ultimii ani. A costat o grămadă de bani (câteva sute de lei), dar pot spune cu mâna pe inimă că a meritat fiecare leuț. Este – sau a fost – ghiozdanul meu Dark Side, de la Crumpler, de care am tras până l-am rupt. – Dar vai, Read More …
Mi-a înghețat și sufletul. Sonorizarea a fost slabă. Adică totul era relativ OK până când începea basul.
O chestie pe care trebuia să o fac de multă vreme, dar n-am știut că poate fi atât de ușor și mai ales că se poate face într-un mall, la un magazin de bijuterii: mi-am mai făcut o gaură în ureche.
…dar nu este.