blog my mind ☕
1. Mi-am vopsit părul din nou (asta e o „informație” actuală oricând!). Este a patra oară în decurs de câteva săptămâni când încerc să scap de verdele pe care l-am obținut prin decolorare și colorare cu un nuanțator. Nu a ieșit de tot. Da, mi-e deja dor de roșul meu, dar nu fac o tragedie Read More …
Am fost, într-un weekend, la niște neamuri nu foarte apropiate, la țară. Sunt rudele tatălui meu, într-un județ vecin, și nu mergem foarte des în vizită pentru că… vara ai mei sunt ocupați cu grădina lor și cu viața la țara lor, iar noi (eu și Sebi), fără „ăi bătrâni”, nu prea obișnuim să îi Read More …
Îmi place mâncarea. Mâncarea bună, să ne înțelegem, pentru că am acasă un mic MasterChef care de câțiva ani buni continuă să se autodepășească și creează tot felul de minunății. Nu am fost în multe restaurante scumpe, dar am mâncat bunătăți gătite de Adi Hădean, am luat masa la înălțime, știu, deci, ce e mâncarea Read More …
Anul ăsta am căzut în baie. Nu a fost neapărat o experiență care mi-a deschis ochii, ci mai degrabă un eveniment care a dus la un declic: mi-am dat seama că trebuie să fiu mult mai atentă, să am mai multă grijă de mine, că – iată! – accidentele stupide se pot întâmpla oricând și Read More …
Pe Roxana Leach o știu încă din liceu; chiar dacă am învățat la școli diferite, ne vedeam destul de des. Nu am aflat, în toți acești ani, despre pasiunea ei pentru machiaj. Sigur, puteți spune că orice femeie e pasionată, într-o oarecare măsură, de machiaj. Adevărat, doar că Roxana a dus pasiunea asta la un Read More …
Vlogul începe într-o duminică liniștită, când am constatat cât de dulce este liniștea din cartier, atunci când spălătoria auto din apropiere nu funcționează. De câțiva ani, de când s-a deschis (fără ca pe noi să ne întrebe cineva dacă suntem de acord), poluarea fonică de care avem parte este oribilă. Și n-avem ce face….
Am început săptămâna amestecând în cutia cu vopsea și am terminat-o ferindu-mă de amorsă, prin casă.
Din cauza filmelor americane, asociez mâncatul „porcesc” de popcorn cu mersul la cinema și mâncatul de înghețată din „găleată” cu filmele de la TV. De obicei, înghețata direct din găleată o mănâncă femeile părăsite de iubiți, printre lacrimi și sughițuri. Cel puțin asta este, în mintea mea, imaginea asociată cu înghețata la caserolă/găleată. Până acum Read More …
Ce ți-ai putea dori mai mult decât un weekend plin, de vară, în care să asculți de foarte aproape muzica preferată? Phoenix și Carla’s Dreams sunt doar două dintre numele care au avut treabă în oarșul meu, în weekend-ul trecut. Am început weekend-ul (sic!) cu o paradă a portului popular – a fost ziua când Read More …
Am scris pe Facebook, sub formă de glumă – că așa-s eu, glumeață, că pe mine nu m-a dat pe spate primul episod din noul sezon Game of Thrones (pentru că eu nu urmăresc acest serial, încă). Nu m-a dat pe spate, că m-am dat singură, căzând în baie. Lumea a râs, unii au dat Read More …
A treia săptămână, al treilea vlog, un pic haotic. Am avut o săptămână plinuță – nici prea-prea, nici foarte-foarte. Am zile pline, asta e sigur. Am început cu plângerile de dimineață, vă arăt un pic din caravana GO ROMÂNIA, care a adus la Castelul Corvinilor (și în turneu prin toată România) polonezi fani Dacia, oameni Read More …
Viața la țară a însemnat, pentru copilul Denisa, un chin. De fiecare dată când ai mei mă „aruncau” la bunică-mea și/sau la mătușă-mea, știam că urmează multe zile de plictiseală cruntă. Astăzi, viața la țară este echivalent cu odihna, relaxarea, liniștea de care în oraș nu prea am parte.
Acum câțiva ani (wow… au trecut ani, știu că fumam și am doi ani jumate de când nu mai fumez), am încercat să mă apuc de vlogging. De fapt, m-am și apucat, dar m-am plictisit repede, nu știu exact de ce, nu am găsit un loc care să-mi placă și din care să vloghez constant, Read More …
Sunt puține branduri față de care avem sentimente atât de puternice cum avem pentru bănci și operatorii de telefonie mobilă. Partidele politice mai nasc pasiuni, cam o dată la doi-patru ani, când sunt alegeri și prietenii, căsătorii, relații se destramă din cauză că unul ține cu albii și celălalt, cu negrii.
Weekend-ul cu 1 Mai l-am început foarte devreme, de vineri, imediat după ce-am ieșit de la serviciu. Era un weekend lung pentru mine, cu două zile de Festivalul Tineretului organizat de primărie, cu două zile de distracție pe repede-înainte la Costești (lângă Sarmizegetusa) și… cu o înmormântare, din păcate.
Mă tot gândesc ce titlu ar fi potrivit pentru acest articol și până acum nu mi-a venit nici o idee. Săptămâna trecută am condus-o pe ultimul drum pe sora bunicului meu. El a murit când eu aveam vreo trei ani, nu îmi aduc aminte decât foarte puține lucruri despre el, dar din acel puțin mi-am construit Read More …
De când am decis să îmi expun public o parte din viață, am primit, fără exagerare, sute de comentarii cu hate. Atât de multe, încât am devenit imună. Apoi, mai e și înțelepciunea care vine odată cu înaintarea în vârstă: știu că este imposibil să mulțumesc pe toată lumea, iar eu oricu nu vreau să fac Read More …
Mai bine mai târziu decât niciodată. Și alte truisme. Am avut ocazia, într-o sâmbătă ploioasă de nu-ți venea să scoți nici câinele din casă (cine are câine în casa…), să plantez un copac. Nu am ratat-o. Împreună cu oamenii de bine din Primăria Hunedoara și cu oameni veniți pur și simplu să facă o faptă Read More …
Nu rețin când anume în copilăria mea am auzit prima dată vorba asta, dar mi-a plăcut, din moment ce am reținut-o. Mi-a plăcut că e amuzantă, nu neapărat ce spune: fii curajos, că oricum mori. Sau mai avea un prieten vorba „Omu’ cât trăiește oricum moare”. Eu zic că degeaba te stresezi pentru lucruri mărunte Read More …
Eu am aflat secretul. O fi și iubirea un ingredient secret, nu neg. Dar „ingredientul secret” care face ca mâncarea de la mama de acasă să aibă un gust unic chiar asta este, de cele mai multe ori: un ingredient care nu apare în rețetă. Știi macaroanele alea cu nucă din care ai fi mâncat Read More …