blog my mind ☕
Din cauza filmelor americane, asociez mâncatul „porcesc” de popcorn cu mersul la cinema și mâncatul de înghețată din „găleată” cu filmele de la TV. De obicei, înghețata direct din găleată o mănâncă femeile părăsite de iubiți, printre lacrimi și sughițuri. Cel puțin asta este, în mintea mea, imaginea asociată cu înghețata la caserolă/găleată. Până acum Read More …
Ce ți-ai putea dori mai mult decât un weekend plin, de vară, în care să asculți de foarte aproape muzica preferată? Phoenix și Carla’s Dreams sunt doar două dintre numele care au avut treabă în oarșul meu, în weekend-ul trecut. Am început weekend-ul (sic!) cu o paradă a portului popular – a fost ziua când Read More …
Am scris pe Facebook, sub formă de glumă – că așa-s eu, glumeață, că pe mine nu m-a dat pe spate primul episod din noul sezon Game of Thrones (pentru că eu nu urmăresc acest serial, încă). Nu m-a dat pe spate, că m-am dat singură, căzând în baie. Lumea a râs, unii au dat Read More …
A treia săptămână, al treilea vlog, un pic haotic. Am avut o săptămână plinuță – nici prea-prea, nici foarte-foarte. Am zile pline, asta e sigur. Am început cu plângerile de dimineață, vă arăt un pic din caravana GO ROMÂNIA, care a adus la Castelul Corvinilor (și în turneu prin toată România) polonezi fani Dacia, oameni Read More …
Viața la țară a însemnat, pentru copilul Denisa, un chin. De fiecare dată când ai mei mă „aruncau” la bunică-mea și/sau la mătușă-mea, știam că urmează multe zile de plictiseală cruntă. Astăzi, viața la țară este echivalent cu odihna, relaxarea, liniștea de care în oraș nu prea am parte.
Acum câțiva ani (wow… au trecut ani, știu că fumam și am doi ani jumate de când nu mai fumez), am încercat să mă apuc de vlogging. De fapt, m-am și apucat, dar m-am plictisit repede, nu știu exact de ce, nu am găsit un loc care să-mi placă și din care să vloghez constant, Read More …
Sunt puține branduri față de care avem sentimente atât de puternice cum avem pentru bănci și operatorii de telefonie mobilă. Partidele politice mai nasc pasiuni, cam o dată la doi-patru ani, când sunt alegeri și prietenii, căsătorii, relații se destramă din cauză că unul ține cu albii și celălalt, cu negrii.
Weekend-ul cu 1 Mai l-am început foarte devreme, de vineri, imediat după ce-am ieșit de la serviciu. Era un weekend lung pentru mine, cu două zile de Festivalul Tineretului organizat de primărie, cu două zile de distracție pe repede-înainte la Costești (lângă Sarmizegetusa) și… cu o înmormântare, din păcate.
Mă tot gândesc ce titlu ar fi potrivit pentru acest articol și până acum nu mi-a venit nici o idee. Săptămâna trecută am condus-o pe ultimul drum pe sora bunicului meu. El a murit când eu aveam vreo trei ani, nu îmi aduc aminte decât foarte puține lucruri despre el, dar din acel puțin mi-am construit Read More …
De când am decis să îmi expun public o parte din viață, am primit, fără exagerare, sute de comentarii cu hate. Atât de multe, încât am devenit imună. Apoi, mai e și înțelepciunea care vine odată cu înaintarea în vârstă: știu că este imposibil să mulțumesc pe toată lumea, iar eu oricu nu vreau să fac Read More …
Mai bine mai târziu decât niciodată. Și alte truisme. Am avut ocazia, într-o sâmbătă ploioasă de nu-ți venea să scoți nici câinele din casă (cine are câine în casa…), să plantez un copac. Nu am ratat-o. Împreună cu oamenii de bine din Primăria Hunedoara și cu oameni veniți pur și simplu să facă o faptă Read More …
Nu rețin când anume în copilăria mea am auzit prima dată vorba asta, dar mi-a plăcut, din moment ce am reținut-o. Mi-a plăcut că e amuzantă, nu neapărat ce spune: fii curajos, că oricum mori. Sau mai avea un prieten vorba „Omu’ cât trăiește oricum moare”. Eu zic că degeaba te stresezi pentru lucruri mărunte Read More …