Cum am ajuns să am o mică pepinieră de Aloe Vera
Acum vreun an, i-am cerut unei prietene un pui de Aloe Vera. Plănuiam să îl cresc mare și frumos, ca să am de unde să îmi „recoltez” gelul acela atât de binefăcător.
blog my mind
Acum vreun an, i-am cerut unei prietene un pui de Aloe Vera. Plănuiam să îl cresc mare și frumos, ca să am de unde să îmi „recoltez” gelul acela atât de binefăcător.
De când a descoperit această gustare americană, Sebi e înnebunit. Cine vine din SUA la noi știe deja că trebuie să-i aducă beef jerky. Dar cum nu vin prea des oameni din SUA, omul meu este nevoit să-și facă singur gustarea preferată. Asta a fost, cred, a treia tură – și beef jerky-ul din carnea de Read More …
Să știi că nu mă refer la somnul ăla care înoată prin apă și mănâncă tot ce-i iese în cale. Mă refer la somn ca activitatea aia plăcută, pe care o uram în copilărie și la care râvnim la maturitate. Și nu știu cum dormi tu, dar eu am senzația că niciodată nu apuc să dorm Read More …
La un moment dat, în lunga existență a acestui blog, am fost invitată la Sibiu, la o fermă de văcuțe Angus. Între timp, și-a schimbat proprietarii și Karpaten Premium Angus este astăzi primul magazin online din România care comercializează carne de vită Angus. Mi se pare interesant că în shop-ul lor online poți vedea exact de unde provine Read More …
Acum câțiva ani buni, o bancă făcuse cu bloggeri campania „Viața fără cash”, în cadrul căreia bloggerii erau provocați să se descurce timp de o săptămână fara bani lichizi, plătind pentru toate cumpărăturile doar cu cardul. Cred că toți erau din București și toți s-au plâns atunci de comercianții care nu acceptqu plata cu „bani Read More …
Merg mult pe jos. Văd, zilnic, o mulțime de gunoaie, atât pe două picioare, cât și natură moartă, în special ambalaje din plastic de la tot felul de „alimente” de la chipsuri la semințele Nutline, la napolitane cu 1 leu și PET-uri de bere, suc și apă, precum și doze. Multe, multe doze. Suntem cea Read More …
Și răceala mea nu ar fi făcut obiectul unei postări pe blog, pentru că am învățat să țin multe lucruri pentru mine, dar aș vrea să fie un exemplu (de „așa nu!”) pentru voi. Am răcit, ca un copil, pentru că am mâncat înghețată.
M-am întors în Cluj, după câțiva ani. Nu am mai avut motive să merg la Cluj, de vreo… șapte ani (!!!), nici nu știu dacă au trecut atâția ani sau uit ceva, vreo vizită nemarcată pe blog. În fine, am iubit Clujul și l-am considerat casa mea care n-a fost să fie. Am locuit cinci Read More …
Cu toate că ne plătim datoriile și contractele, atât eu, cât și Sebi primim ocazional câte un plic cu doliu de la ANAF. Plicul cu doliu este acel plic parțial negru, care sigur conține vești proaste – adică le mai datorezi niște bani, chiar dacă tu ai o hârtie de la ei care atestă că Read More …
– Cine îți vine?, mă întreba Buni, de fiecare dată când măturam sau ștergeam pe jos. – Nimeni, răspundeam eu. Mă enerva cam de fiecare dată, dar era felul ei de a face glumițe. Fac curat pentru că e mizerie. Zicea așa pentru că o dată am zis că fac curat pentru că „îmi vine Read More …