blog my mind
Anul trecut, în mai, vă spuneam că am o chiuvetă foarte șmecheră, care nu prea cadra cu mobila de bucătărie. În continuare mobila e neschimbată – ce să-i faci, noi nu câștigăm jdemii de euro și nici bani să ne facem case la țară nu avem, așa că le facem pe rând. Totuși, pentru că aveam o mască Read More …
Poate credeți că exagerez. Nu exagerez. Azi dimineață, la ora 5:30, vecinul care își parchează autobuzul/autocarul în curtea blocului ambala în draci motorul rablei pe care o conduce zilnic. Între timp am aflat că transportă angajați ai fabricii de biciclete DHS, deci poate că ar trebui să apelez direct la ei…
E 2015. Credeam că toată lumea știe deja că nici soarele nu mai e ce-a fost și că radiațiile de acum 30 de ani nu erau la fel de periculoase ca radiațiile de acum.
Sunt mereu în căutare de idei bune, de orice fel. Dacă veniți pe blogul ăsta de ceva vreme, știți că nu mă pasionează gătitul, dar îmi place mâncarea bună. Mi-au trebuit ani buni de încercări ca să reușesc, într-un sfârșit, să mănânc dimineața.
Într-o bună zi, voi avea o casă perfect ordonată, ca în showroom-urile de mobilă. Până atunci, însă, adun idei, le pun în practică, încerc tot felul de variante noi de organizare și de sortare a lucrurilor de prin casă. Și vă mai arăt și vouă câte o idee, două.
Gata, începem să ne revenim. Sebastian a condus ca un erou 1.900 de kilometri în cele 8 zile cât am fost plecați. Am dormit în 4 case și deci în 4 paturi diferite, dintre care unul a fost, de fapt, o saltea gonflabilă pentru Sebi și o canapea pentru mine. Nu ne plângem; la cât eram Read More …
OK, exagerez un pic: cei mai comozi pantofi sport au fost adidașii Puma cumpărați de la Zorile Store, de care trăgeam deja de trei ani. Pe cutia ăstora scrie: 50% shoe, 50% sock. 100% comfortable. Nu e chiar o șosetă acolo, sunt niște pantofi foarte ușori, perfecți pentru vară.
Am avut doar o zi la dispoziție, pentru că om fi noi #fărădestinație, dar mai trebuie să ajungem și în alte orașe, nu? :D Chișinăul mi s-a părut foarte curat și mult mai modern decât mă așteptam. M-am așteptat să văd un oraș gri, trist, murdar, populat cu oameni mâhniți și circulat de cazane mașini vechi Read More …
Nici nu mai știu de câți ani visez să vin aici. Oricum, de pe vremea când era musai să ai pașaport ca să poți trece granița cu frații noștri di pisti Prut. Iar acum, că se poate trece doar cu buletinul, am profitat, dacă tot umblăm creanga.
Ca orice șomeră care se respectă, ca să nu mai rămâie repetentă și anul acesta, am plecat cu Sebi în concediu. Nu avem o destinație precisă, ci mai multe, dar dacă sunteți curioși, o să le descoperiți și voi împreună cu noi, urmărindu-ne pe Facebook* și pe hashtagul #faradestinatie, pe Fb și Instagram. Deh, concediu 2.0!