blog my mind
Nu mi-a fost niciodată rușine să recunosc că mă îmbrac din second hand. De când au apărut secondurile, am fost clientă fidelă. Când eram eu în liceu, nu erau prea multe seconduri și nici atât de multe haine rulate cum vedem astăzi pe la toate second hand-urile („colecții” noi lunar, marfă nouă în fiecare zi Read More …
De când a început toată lumea să posteze pe Instagram despre cât de grozav e acest aparat minune, nemaiîntâlnit, o minune a tehnicii, mi-am dorit și eu un air fryer. Practic, e un cuptor mic cu nume fancy, pentru că, la modul serios, eu am avut cuptor electric în casă și când eram mică, doar Read More …
Am aflat prima dată despre Victoria’s Secret când apăreau știri despre „îngerii” din calendarele anuale și prezentările speciale realizate de acest brand. Îngerii ăștia sunt niște modele, niște femei cu corpuri perfecte, îmbrăcate în lenjerie intimă sexy și defilând într-o poveste, nu doar o simplă prezentare de modă. Nu m-a interesat niciodată să urmăresc un Read More …
Este, în Seinfeld, un episod în care lui Kramer îi este interzis accesul în „aprozarul” lui Joe, de unde-și cumpăra fructele, pentru că a avut tupeul de a returna o piersică stricată. Am râs de zeci, poate sute de ori la faza asta, până când mi-am dat seama că există o posibilitate (mică, dar) reală Read More …
Acum 8 ani am pierdut o sarcină. Pe ultima. De atunci, am evitat să mai rămân însărcinată, pentru că durerea pe care o simți atunci când treci printr-o pierdere de sarcină (care, între noi fie vorba, sună cam sec, cam… a spital, nu e o pierdere de sarcină, este pierderea unui copil, copilul tău) nu Read More …
Faianța mea nu era din aceea pătrată, cu care am crescut toți ăștia de 30-40 de ani. Era dreptunghiulară, lucioasă, cu model „abstract” și avea o culoare nedefinită. Un fel de alb-bej cu vinișoare roz-galbene. Naiba s-o ia, că nu o mai suportam! Nu mă enerva atât faianța cât rosturile din ciment, pentru că în Read More …
De curând am povestit despre viața noastră cu „Pedală The Husky”, adică Bobiță, pe numele mic. Ziceam că: Mănâncă doar când îi este foame și cât să se sature, niciodată nu a mâncat BOABE sau PUI până n-a mai putut. Despre carne nu știu ce să zic, nu i-am dat niciodată carne de PORC la Read More …
Moartea nu este un subiect ușor de abordat. Mă gândesc la moarte destul de des, pentru că este parte din viața noastră și trebuie să fiu pregătită sufletește pentru pierderea celor dragi. Oricât de cinic sau de ciudat ar fi, mă gândesc (des) la moartea lor și (moderat) la moartea mea. Moartea mea nu mă Read More …
Am fost zilele trecute la Curtea Veche Hunedoara, inițial pentru o cafea cu prietenii, dar cum ospătărița ne tot întreba dacă dorim și ceva băuturi „înainte”, mi-am dat seama că nu o să plec nemâncată de acolo. Nu că asta ar fi vreodată o problemă! După o cafea fără cofeină la care am primit lapte de Read More …
Un prieten care vrea să trăiască și el 100 de ani, ca să ne batem pe burtă peste 60 de ani, m-a rugat să fac un articol pe blog în care să povestesc ce mănânc eu, mai ales că, citez, „tu ești chibzuită”. Am râs un pic la afirmația asta. Da, sunt chibzuită în sensul Read More …