blog my mind
De fiecare dată când experimentez câte ceva nemaifăcut, îmi spun: dacă mi-ar fi zis cineva că voi ajunge să […], aș fi zis că-i nebun! Sunt exemple pe care nu le voi scrie pe blog, dar și lucruri dintre cele mai aleatorii, cum ar fi să desenez, cu un șevalet în față, Turnul Sfatului din Read More …
Am învățat în șase școli, în viața asta. Două la Orăștie, două la Deva și două prin alte orașe. Așa a fost să fie. Și de fiecare dată când trec pe lângă clădirea care mi-a fost școală, mă apucă o nostalgie… cred că fiecare dintre noi pățește asta, pentru că până la urmă, școala este Read More …
Mi se întâmplă uneori să nimeresc în câte un loc atât de idilic, încât am senzația că e prea mult, că (parcă) nu merit atâta frumusețe, că nu se poate să existe atât de mult bine – și permanent. În Austria m-au încercat de cele mai multe ori aceste sentimente; de pildă, în Innsbruck mă Read More …
După atâtea luni de plimbat prin oraș, inevitabilul s-a produs: i-am transmis și lui Sebi microbul mersului pe jos. I-am fluturat pe la nas o competiție în comunitatea Samsung Health, i-am arătat cum mă chinui eu să fac 200 de mii de pași în ultimele 16 zile luna iulie (atunci am aflat și eu de Read More …
Până acum, am avut o vară așa și-așa. Am început devreme, e drept, cu zile călduroase încă din aprilie. Atunci am vopsit niște scări din Hunedoara, transformându-le, pentru câteva luni, într-un punct de atracție.
Titlul este o parafrazare a numelui unui film, 13 going on 30. În traducere: am 35 de ani și merg pe 50, că doar n-oi merge înapoi, ca Benjamin Button! Vârsta de 50 de ani pare o piatră de hotar. Este un număr foarte rotund și când ajungi la vârsta asta, cred că știi că Read More …
Să știi că nu mă refer la somnul ăla care înoată prin apă și mănâncă tot ce-i iese în cale. Mă refer la somn ca activitatea aia plăcută, pe care o uram în copilărie și la care râvnim la maturitate. Și nu știu cum dormi tu, dar eu am senzația că niciodată nu apuc să dorm Read More …
Și răceala mea nu ar fi făcut obiectul unei postări pe blog, pentru că am învățat să țin multe lucruri pentru mine, dar aș vrea să fie un exemplu (de „așa nu!”) pentru voi. Am răcit, ca un copil, pentru că am mâncat înghețată.
M-am întors în Cluj, după câțiva ani. Nu am mai avut motive să merg la Cluj, de vreo… șapte ani (!!!), nici nu știu dacă au trecut atâția ani sau uit ceva, vreo vizită nemarcată pe blog. În fine, am iubit Clujul și l-am considerat casa mea care n-a fost să fie. Am locuit cinci Read More …
Acum vreo 13 ani, când am intrat în primul magazin IKEA din viața mea, mi-am cumpărat un cântar mecanic. Am fost foarte încântată, pentru că acasă nu aveam unul, iar cel pe care-l avea bunica mea avea toane. O constantă a vieții mele a fost cântarul din baia nașilor mei. Și baia respectivă. Și casa Read More …